Mind Education

Arta de a fi prezent – ce este și ce nu este mindfulness

ce este mindfulness

Mindfulness înseamnă să fii prezent. Alături de cei dragi, cu tine și nevoile tale, în ceea ce faci și ce vrei. Și asta fără să simți presiunea sau nevoia de a face ceva tot timpul, fără să te gândești la ceva anume. Fără să analizezi, să rezolvi probleme, fără un scop sau un rezultat concret. Ci, pur și simplu, să fii prezent.
Conform studiilor neuroștiințifice și psihologice, capacitatea noastră de a fi prezenți ne influențează în bine creierul și genele. La fel cum, la polul opus, stresul cotidian ne afectează negativ. Iar epuizarea și oboseala cronică modifică circuitele neuronale și, deci, capacitatea creierului de a face față situațiilor stresante.

Care sunt beneficiile exersării atenției în prezent?

Primul – și cel mai valoros beneficiu – este creșterea controlului asupra stării noastre de bine. Asta este, în mare măsură, în puterea noastră. Modul în care gândim sau răspundem unor situații concrete din viața de zi cu zi, limitele pe care le impunem și alegerile pe care le facem, toate sunt în controlul nostru. A fi prezent, atent la realitate, și nu la interpretările pe care le face mintea, scade semnificativ reactivitatea la ce se întâmplă în jurul nostru. Cei care practică mindfulness mărturisesc că au dobândit mai mult autocontrol, că nu mai iau personal mesajele critice și că nu mai sunt atât de afectați de ceea ce fac și spun ceilalți. Mindfulness-ul crește capacitatea de a-ți regla emoțiile într-un mod sănătos.

Ce nu este mindfulness?

Nu este nepăsare, evitarea realității, a disconfortului sau a unei suferințe reale. Nu înseamnă „să gândim pozitiv” în pofida realității. Nu este nici o altă formă de negare sau fugă de realitate. O viață cu sens care să ne împlinească și pe care să o trăim pe deplin depinde de capacitatea noastră de a fi prezenți, atenți la ce este real – acum și aici. O viață cu sens este mai valoroasă decât o viață în care căutăm mereu fericirea. Și asta pentru că multe dintre lucrurile importante pentru noi (cum este familia) înseamnă și multe momente dificile, stres, disconfort, uneori suferință. Dar asta nu înseamnă că sunt mai puțin valoroase. A căuta o viață „fericită” poate însemna multe fantezii și fugă de realitate.

De ce ne e greu să ne bucurăm de ceea ce trăim?

A fi prezent este ușor de spus, însă, adesea, greu de realizat. Și asta pentru că suntem dotați cu o minte hipervigilentă la toate evenimentele sau trăirile negative – o formă de protecție și apărare – ce are cel puțin două mecanisme care ne sabotează trăirea experiențelor prezente: ruminațiile și îngrijorările. Ruminațiile sunt gândurile despre trecut, reîntoarcerile la ce s-a întâmplat, ce am greșit sau ce aș putut face diferit. Îngrijorările sunt, pur și simplu, gânduri legate de viitor: anticiparea unor evenimente negative, o formă de precauție și de evitare ale unor experiențe neplăcute viitoare. Atât ruminațiile cât și îngrijorările ne pot face viața un coșmar și ne pot împiedica să trăim pe deplin experiențele din prezent sau să rezolvăm problemele actuale. Amânarea, evitarea sau analiza excesivă produc o stare de disconfort, cauzată de aceste gânduri și comportamente care ne blochează sau influențează semnificativ modul în care simțim și percepem prezentul. Evităm confruntările sau discuțiile dificile, „ne ceartăm cu noi în mintea noastră” sau ne construim scenarii ale unor evenimente care nu s-au întâmplat niciodată. Și așa ajungem să facem cu greu diferența între ce este posibil în realitatea vieții de zi cu zi și ceea ce este foarte puțin probabil să se întâmple.

Judecățile și interpretările minții ne sabotează capacitatea de a fi prezent

Judecățile propriei noastre minți ne produc adesea și cea mai multă suferință. Zadarnică, din păcate. Experiențele noastre trecute ne-au setat modul în care ne percepem pe noi înșine, dar și relațiile cu ceilalți: perfecționismul, teama excesivă de a greși, critica, negativismul, nevoia de a avea întotdeauna dreptate, nesiguranța sau nemulțumirea permanentă de sine, neîncrederea în cei din jurul nostru, manipularea sau controlul ca formă de relaționare, teama de respingere sau abandon, anxietatea sau depresiea. Toate sunt filtre distorsionate prin care percepem realitatea din jurul nostru, dar și pe noi. Din păcate, ne fac să amânăm unele proiecte valoroase pentru noi sau să evităm să punem limite în relațiile cu ceilalți. Dar, cel mai trist, ne aduc suferință, relații pierdute sau eșuate, o viață cu prea multe regrete și multe frici.

Mindfulness este instrumentul prin care poți să faci diferența între ce este real și prezent și ce interpretează mintea ta datorită experiențelor trecute. Înveți să vezi lucrurile și printr-o altă perspectivă, diferită de cea pe care ai exersat-o atât de mult timp: să fii atent la ce simți și ce ai nevoie… acum, și care sunt acele trăiri și gânduri care au legătură cu vulnerabilitățile tale. Vei învăța să te desprinzi de gândirea rigidă, pesimistă și sentențioasă (totul sau nimic) și vei câștiga mai multă flexibilitate, relaxare și un control sănătos asupra stării tale de bine. Și – o să te mire poate –, vei scăpa de convingerea că a gândi mereu este un lucru valoros. Nu este. Ba dimpotrivă: îți reduce capacitatea de a rezolva problemele în profunzime și de a vedea realitatea așa cum e ea, și nu cum o interpretează mintea ta.

Primul pas: învață sa faci un singur lucru o dată, nu mai multe în același timp. Fără să permiți gândurilor să-ți invadeze mintea când vor ele. Apoi, învață să-ți cunoști vulnerabilitățile. Să știi când să nu ai încredere în mintea ta. Pentru asta, trebuie să fii atent la prezent, la realitate, să o trăiești, să o simți. Iar mintea ta va deveni din ce în ce mai flexibilă și starea ta de bine va fi din ce în ce mai mult în controlul tău.