Cum recunoști dezechilibrul dintre muncă și viața personală?

Ce este dezechilibrul muncă – viața personală?

Este un proces de invadare care se produce treptat, de multe ori fără ca persoana să fie conștientă decât foarte târziu, când efectele sunt apăsătoare. Multe persoane ajung să realizeze că munca a sufocat viața personală abia atunci când nu mai știu ce reprezintă viața personală pentru ele.

 Studiile îl descriu ca un proces constant de intruziune a solicitărilor și provocărilor profesionale în viața privată, atunci când resursele (personale și ocupaționale) nu sunt suficiente sau adecvate pentru a le face față. Interferența negativă dintre muncă și viața personală este mai accentuată la familiile care au copii cu vârsta sub 11 ani și mai degrabă în rândul femeilor, însă odată cu implicarea egală a ambilor parteneri în responsabilitățile profesionale și personale, această diferență devine din ce în ce mai subtilă.

Cum afectează dezechilibrul muncă – viața personală?

Cercetările arată că dezechilibrul afectează în mod direct și indirect calitatea relațiilor cu persoanele semnificative din viața personală și profesională (ex. relații conflictuale), performanța profesională individuală și a echipei din care face parte persoana (ex. performanță scăzută sau erori neintenționate) și starea de bine (ex. sindromul burnout, insomnii).

Cum și când știi dacă viața personală este invadată de muncă prea multă sau toxică?

În contextul profesional actual caracterizat prin volatilitate, impredictibilitate, complexitate și ambiguitate (acronimul VUCA, în engleză) menținerea echilibrului între responsabilitățile profesionale și împlinirea personală poate deveni o jonglerie complicată și extenuantă. Spațiul și timpul dintre rolul profesional și viața privată au devenit atât de fluide și nestructurate încât e nevoie de multă agilitate pentru a conștientiza și păstra conturul celor două zone majore de viață.

Mai concret spus, dezechilibrul poate consuma și contamina patru tipuri de resurse individuale care de multe ori apar simultan: de timp, emoționale, cognitive și comportamentale. Cadranele de mai jos sunt un ghidaj cu exemple de comportamente specifice dezechilibrului dintre muncă și viața personală. 

Rezultatele?

• Când munca ocupă mult prea mult timp și spațiu fizic, rămân insuficiente ore și minute pentru viața personală.
• Responsabilitățile profesionale solicită prea mult resursele cognitive (ex. concentrare constantă, atenție la detalii sau luarea de decizii complexe) încât aceste resurse mentale nu vor mai fi disponibile pentru proiectele personale (ex. alegerea culorilor pentru renovarea camerei).
• Atunci când rolul profesional a devenit încărcat cu emoții negative disfuncționale (ex. furie, frustrare, anxietate) aceste trăiri sunt purtate subtil dar constant în spațiul personal.
• Comportamente toxice din rolul profesional (ex. comunicare agresivă) se transferă discret în și sabotează viața personală.

Și ca să închei într-un ton optimist, una dintre cele mai eficiente modalități de a integra autentic viața personală și cea profesională este înțelegerea și practicarea zilnică a activităților de recuperare după muncă potrivite fiecăruia.