Cuplul și provocările anxietății de zi cu zi
Mă tot întreb în ultima vreme – căci despre vremurile în care trăim e vorba – cum mai poate un cuplu să trăiască liniștea și bucuria traiului în doi, astăzi, când în marea majoritate a timpului sunt pe fugă, în grabă, nerăbdători? E un soi de stare de urgență. Un permanent asediu. El s-ar traduce cam așa: mai am de făcut doar asta, vorbesc cu X, îi dau un OK lui Y pe ziua Z și gata – sunt al tău sau a ta. Dar, în realitate, nu, nu e gata, X Y Z vor genera alte și alte liste de făcut. Sau, mai grav, pe care ni le facem singuri, ni le asumăm. Fiecare zi e pe repede-înainte. De parcă nu mai e timp de simțire și trăire. E însă deja o stare de fapt care se regăsește și produce efecte în (prea) multe cupluri. Altfel, mă întreb mereu – în ritm cu vremurile în care trăim, bunăoară – cum ne putem recupera viața de cuplu?! Cu siguranță, nu fără efort. Mai ales când oboseala, anxietatea, grijile și responsabilitățile sunt deja parte din viața noastră.
Din păcate, anxietatea este cât se poate de reală în prezent. Accesul la tehnologie, rapiditatea schimbărilor la toate nivelurile – în relațiile de cuplu, de muncă, ori în cele legate de locul în care trăim, nivel de informații etc. – ne-a crescut tuturor vigilența, tensiunea. Suntem nevoiți să facem față mult mai multor incertitudini. Predictibilitatea este scăzută și sentimentul de siguranță amenințat sau, oricum, adesea, pus la încercare. Așteptările sunt și ele acum diferite: să ne gândim doar la cât de rapid se așteptă de la noi să fim disponibili imediat, chiar și partenerului – să-i răspunzi la un email sau mesaj pe telefon. Așteptarea este, de fapt, una imensă și foarte presantă: să fii disponibil oricând și să răspunzi imediat sau oricum într-un timp relativ scurt. Cum ne influențează însă toate astea viața? Când mai avem timp să savurăm, să simțim, să procesăm tot ce trăim? Mai ales emoțiile, care au ritmul lor de procesare, diferit de minte și gânduri. Să le simțim cu adevărat, să ne conectăm cu ele și, la un nivel profund, cu nevoile noastre. Greu de spus. Cert e că dacă nu ne facem timp pentru noi, trăim mult haos, confuzie, irascibilitate, agățați undeva între graba și urgențele emoționale și nevoile celuilalt.
Dacă stăm și ne gândim puțin, ne dăm seama că nici să mai gândim nu mai avem timp. De exemplu, nici nu mai știm de ce ne-am certat și cum a pornit cearta. Nici nu mai știm când ne-am distanțat unul de celălalt. Când s-a produs ruptura. Nici nu o mai sesizăm. Când, cum, unde a trecut timpul?
La acest lucru se adaugă și o sensibilitate biologică pentru anxietate, fie că vorbim de tendința de a ne îngijora excesiv, de a fi precaut sau teama și frica de evaluare negativă din partea celorlalți. De tendința de izolare socială, pe fondul disconfortului pe care îl avem față de persoanele necunoscute, nevoia de control și perfecționism. Apoi, stările de disconfort față de propriile emoții, trăiri sau față de trăirile partenerului.
Anxietatea este, din păcate, cea mai frecventă tulburare de sănătate mentală: 1 din 13 adulți suferă de o tulburare clinică. 75% dintre adulți s-au confruntat sau se confruntă cu cel puțin un episod de anxietate care le afectează calitatea vieții. Atacuri de panică, fobii, frici, temeri, obsesii. Tratamentul anxietății e complex și presupune timp și muncă. Implică, de asemenea, cum este și firesc, și sprijinul partenerului. Altfel, ce se întâmplă în cuplu menține sau chiar adâncește anxietatea.
Ce le recomand cuplurilor – câteva lucruri simple, esențiale pentru sănătatea mentală a cuplului:
În primul rând, să-și simplifice stilul de viață. Consum mai puțin din toate punctele de vedere. Rezultatul? Cu mult mai multe momente de simțire și trăire a ce se întâmplă între voi doi. Să dai timp și spațiu să vă simțiți unul pe celălalt. Și aici nu mă refer exclusiv la erotism. Ci pur și simplu să-l privești. Să o privești. Ce făceați când erați în perioada de îndrăgostire, dacă vreți, dar conștient, prezent.
În al doilea rând, să-ți identifici și să reduci acele comportamente și convingeri care mențin și amplifică anxietatea. Anxietatea înseamnă tensiune, irascibilitate, nervozitate și un confort emoțional scăzut. Înseamnă lucruri pe care nu le puteți face în viața de zi cu zi sau pe care le evitați. Înseamnă un dezechilibru de putere în cuplu și mai înseamnă o mai redusă putință de vă relaxa în cuplu, de a vă simți bine unul cu celălalt și a vă bucura de viața voastră. Altfel, vă veți pierde în frustrări, nervozitate și îngrijorări.
Dați îngrijorărilor timpul lor. Atunci când noi ne simțim nesiguri sau ne este teamă de ceva ce este posibil să se întâmple, mintea produce automat gânduri, scenarii. De fapt, intră în alertă și face mii și mii de scenarii. Și nu, nu poți opri mintea să gândească. Și, cum este și firesc, asta vine cu consecințe și stări care mai de care mai urâte, anxietăți și mai mari. Cum altfel, când te gândești la toate posibilele consecințe negative ale unor situații, evenimente?
Vă propun un exercițiu simplu sau care va deveni tot mai simplu după o bună bucată de timp de exersare. Alocați îngrijorărilor un moment bine definit în care să le acordați atenție. După amiaza, într-un spațiu neutru, maximum 20-30 minute. Va fi momentul în care vă gândiți la problemele voastre. Atât! Nu mai mult și nu oricând apar ele în mintea voastră. Astfel, vă creați spațiu să fiți și prezenți. Așa veți putea rezolva problemele mult mai eficient. Ori de câte ori apar gândurile și interferează cu ce faceți, mă gândesc: mă voi ocupa de asta ora 17 (ora îngrijorărilor). La ora 17 sau orice altă oră alegeți, puneți, foarte important, gândurile pe hârtie – o să vedeți cum le veți privi după ce sunt scrise, puse pe hârtie. Apoi, puteți să separați între și printre gânduri: care sunt problemele cu soluții imediate sau pe termen scurt, gândurile pe care nu le puteți rezolva în prezent și, deci, la ce bun să vă gândiți acum la ele și gândurile care sunt doar catastrofizări, interpretări – lucruri care nu sunt în controlul voastră. Da, e foarte important să învățați să acceptați că aveți nu control asupra tuturor lucrurilor din viața voastră. Că viața este incertă și impredictibilă. Prezentul este, însă, în controlul vostru. Împărtășiți îngrijorările cu partenerul, altfel cel de lângă voi nu va ști ce se întâmplă și e posibil să vă judece greșit. Nu este nici o slăbiciune să aveți îngrijorări. Și, nu, nu sunteți un bărbat mai puțin puternic sau o femeie mai slabă pentru că vă îngrijorați. Cum să fiți apropiați dacă nu vă dezvăluiți și frământările și grijile?! Și partenerul, cel care ascultă, să fie acolo, să asculte cu adevărat. Nu să judece, să dea soluții, repare, să gândească în locul voastră.
Amânarea și evitarea. Cei care amână știu. Cu cât amâni mai mult, cu atât este mai greu să faci acel lucru. Anxietatea crește, nesiguranța și neîncrederea cresc. La fel și riscul să răspunzi cu agresivitate și irascibilitate sau să înveți să eviți confruntările. Așa că îți propun să îți faci o listă cu lucrurile pe care le tot amâni și eviți și să exersezi în fiecare zi expunerea la un comportament dificil. Îți crești rezistența psihică. Începe expunerea chiar dimineața să nu ai tendința de a amâna. O discuție dificilă. O decizie. Rezolvarea unor probleme. Pentru că ori de câte ori amâni, îți mai adaugi un plus de disconfort, irascibilitate, nesiguranță. La ce bun? Mai bine un rău mare decât unul zilnic. Cu timpul îți dai seama că răul nu era atât de îngrozitor cum te-ai gândit. Și, la urma urmei, ce se poate întâmpla și să nu poți duce?
Apoi, revenind la cuplu, cum simte partenerul amânările sau evitările tale? Cum vă simțiți împreună? Unde și cum se mai regăsește timpul pentru voi, când mintea și trăirile tale sunt tot timpul acolo, la lucrurile pe care nu le-ai făcut, nu le-ai încheiat? Te poți amăgi și îți poți amorți anxietatea cu alcool, filme, cumpărături sau sport, dar e tot acolo. Și crește. Nu se risipește de la sine. Așadar, alege să faci ce este greu și renunță la acel confort de moment care îți amplifică anxietatea. Este o dependență care te costa și te va costa prea mult. Însăși trăirea vieții tale. Imaginează-ți mintea și creierul tău ca o grădină. Ce cultivi? Dacă mai tot timpul menții gânduri de amenințare, când eviți sau amâni, atunci și corpul tău va reacționa la fel. Nu cu serotonină, dopamină, endorfine, ocitocină, substanțe care ne dau o stare de bine.
Controlul și incertitudinea. Când simți anxietatea sau ai exersat-o deja de mult timp, ai tendința de a controla ceea ce îți menține anxietatea. Control asupra celorlalți. Mai puțin control asupra ta. Să știi ce face celălalt, să ai nevoie de predictibilitate – e momentul în care spontaneitatea, în loc să te bucure, îți produce și mai multă anxietate. Sigur, asta nu înseamnă să cazi în cealaltă extremă, să te detașezi de partener, tot din anxietate. Ci, mai degrabă, în loc de control asupra lui, să acorzi atenție propriilor tale emoții și trăiri și să alegi să faci lucruri care te liniștesc, te relaxează, scad tensiunea și irascibilitatea sau oboseala. Sau dacă știi că atunci când ești mai obosit devii mai anxios și ai tendința de control, asta este punctul în care te poți opri din zona de control. Să vorbești despre cum te simți, ce te neliniștește și să ai grijă de tine. Cu cât te expui la mai multe incertitudini, cu atât vei învăța și să te relaxezi. Să încerci un restaurant nou, un film nou, o vacanță într-un loc nou sau, pur și simplu, să suni un vechi prieten. Să faci lucruri noi, spontan. Necontrolat. Nepredictibil. Avem nevoie de asta. Prea mult control devine obositor și epuizant. Dacă tu ești cel din relație obișnuit cu controlul, propune-ți să renunți, cel puțin la o parte din control. La început îți va fi mai greu sau chiar foarte greu, însă, în timp, anxietatea scade. Partenerul cu siguranță va simți acest lucru și se va schimba și el: va înțelege de ce anume ai tu nevoie. Dă-i timp și, mai ales, dă-ți timp. Să te bucuri. Să te relaxezi. Să savurezi viața. Să o descoperi. Cu pasiune și curiozitate.
