Distanța și tăcerea în cuplu

Într-un cuplu, adesea partenerii reacționează diferit când simt că nevoile lor nu sunt împlinite: simt că nu sunt ascultați, înțeleși, se simt abandonați. Se instalează nesiguranța în cuplu, dar și o stare de disconfort ce, de obicei, ascunde nemulțumiri sau probleme personale ale unuia sau altuia. Altminteri, scenariul devine unul clasic: unul dintre parteneri se închide în el, se retrage, alege tăcerea și nu spune direct ce simte și ce vrea, în vreme ce celălalt simte nevoia să vorbească, să exprime, să își spună durerea.

Adesea cel care vrea să-și exprime durerea sau nemulțumirea devine critic, cicălitor, face reproșuri și aduce acuze. Și, astfel, se creează un cerc vicios și două tabere: un partener fuge, iar celălalt aleargă după el. Cu cât cel care fuge tinde să evite mai mult, cu atât cel care aleargă după apropiere devine din ce în ce mai critic: încearcă să controleze și mai mult relația și, implicit, partenerul. Controlul devine singura formă prin care crede că poate obține ceea ce își dorește. Și asta e trist. Și, din păcate, nu rezolvă nimic.

În realitate, cel care este evitat are nevoie ca partenerul lui să-i vină în întâmpinare, să îi acorde atenție, afecțiune. Să simtă că este iubit necondiționat, nu doar că partenerul răspunde la cererile lui, adesea exprimate vulcanic și dureros. Să se simtă văzut/ă, ascultat/ă, să simtă că durerea și nevoia ei/a lui de afecțiune, de iubire, contează pentru celălalt. Și, în același timp, să nu simtă că partenerul reacționează doar rece și distant. Și, în fine, să nu ajungă să spună că se simte sufocat de tine și să pună și mai multă distanță.

Distanța, răceala și tăcerea duc adesea la divorț. Cel care merge către partener, cu mult efort și energie, la un moment dat obosește și renunță: mult prea mulți ani în care s-a simțit neauzit/ă, deznadăjduit/ă și descurajat/ă. Și, uneori, acela este momentul în care cel care obișnuia să ia distanță începe să caute reapropierea. Atunci, de frica și de teama pierderii, vine către partener. Însă adesea este prea târziu.

Dacă tu ești cel care se distanțează de partener și îl evită, ai nevoie să faci următoarele lucruri:

• Învață diferența dintre nevoia de spațiu și distanța, răceala față de partener. Exprimă direct nevoile, pe înțelesul partenerului. Să dispari pur și simplu sau să te retragi emoțional de lângă partener nu e o soluție: spune-i că ai nevoie de un timp de reflecție sau că te simți obosit și ți-ai dori să vorbiți la timpul potrivit. Și, esențial, după un timp (30 minute, o oră sau o jumătate de zi), reîntoarce-te la partener. Așa încât el să înțeleagă că nevoile lui contează pentru tine.

• Când partenerul este cel care vine spre tine, are inițiativele și îți spune ce vrea, schimbă rolurile. Fii tu cel care inițiază apropierea fizică, îmbrățișările, planifică momentele pentru cuplu. Așa, și partenerul va simți că îți pasă, că nevoile ei/lui contează pentru tine. Astfel, și tu vei căpăta încredere în tine și în relație. Îți asumi responsabilitatea relației, nu mai dai vina pe celălalt și nu te mai folosești de justificări ca să pui piedici în relație.

• Asumă-ți angajamentul față de familia ta și înțelege că nu ți se cuvine nimic din ce face celălalt pentru tine. Primește cu recunoștință și apreciere. Spune „Mulțumesc.” Fii atent la ce oferi și ce primești, fără să cazi în capcana „dau dacă îmi dă” . Mulți consideră că, dacă merg la muncă și aduc bani în casă, asta este tot ce trebuie să ofere familiei. Se simt îndreptățiți să primească, să-l lase pe celălalt să aibă grijă de casă și copii. Însă, cel mai adesea, și celălalt merge la muncă. Așa că puneți pe hârtie tot ce implică viață voastră, toate sarcinile și împărțiți-le în mod egal. Dacă aveți o perioadă mai dificlă, rugați partenerul să vă sprijine. Dar asta doar pentru o scurtă perioadă.

• Tăcerea ta nu-l va face pe cel de lângă tine să-și schimbe comportamentul. Este doar o formă prin care îl pedepsești și te aperi. Îți sabotezi relația. Și, cu siguranță, îți justifici foarte bine ceea ce faci, consideri că ai dreptate. Însă, dacă tu răspunzi nevoilor partenerului, îi dai atenție și afecțiune la inițiativa ta, și el/ea va fi mult mai deschis să facă schimbări la rândul lui. Pentru că se simte în siguranță. Putem evolua și face schimbări profunde într-o relație în care simțim că suntem iubiți și că putem conta pe partener.

• Nu vă rezolvați problemele prin email, mesaje pe telefon sau telefoane impulsive. Învățați să vorbiți direct, față în față, și să-l priviți în ochi pe partener. Să vorbiți despre nevoile voastre, fără interpretări, judecăți, acuzații, reproșuri. Și, firesc, să puneți limite când simțiți că ceea ce face partenerul vă rănește prin critici, injurii, amenințări.