Despre iubirea matură de lungă durată, despre pasiune și grijă. În dialog cu Rareș Iordache

„Ce înseamnă fericirea într-un cuplu? Mai avem nevoie de iubire, de relații profunde? Da, știu, schimbări de paradigme și un nou statut socio-cultural al omului, îmi veți spune. Trăim într-un dinamism de multe ori exacerbat, într-un flux care ne face uitați și să uităm. Vă spun sincer, chiar cred că fiecare individ, indiferent de substratul său, își dorește cu ardoare să simtă iubirea matură, să iubească și să fie iubit profund. Dar, ca să nu fiu acuzat de diletantism, am ales să discut cu specialiști în domenii conexe iubirii”, scrie jurnalistul Rareș Iordache pe blog, invitând-o pe Domnica Petrovai, psiholog și psihoterapeut cu experiență, să vorbească despre cuplurile sănătoase, despre iubirea matură și pasională de lungă durată, despre ce putem face mai bine și multe altele. Iată cam cum s-a derulat discuția dintre ei:

Rareș Iordache: Să începem direct: Crezi în iubirea idealistă, romantică, pe termen lung? Mai suntem capabili de o relație de cuplu perfectă până la sfârșitul vieții? Cei numiți idealiști sunt incurabili.

Domnica Petrovai: Cred în iubirea matură, de lungă durată, între doi adulți capabili să mențină pasiunea și grija unul față de celălalt. Îndrăgostirea este doar o scurtă etapă a relației, iubirea crește, evoluează după ce doi oameni se cunosc, depășesc crizele sau problemele apărute, își acceptă și înțeleg diferențele. (…)

Da, cred în monogamie și am multe argumente pentru acest lucru. Principalul meu argument este nevoia noastră de evoluție care este posibilă numai într-o relație sigură, de lungă durată care ne va provoca teribil de mult. Mi-a plăcut mult un citat, Adevărul iese treptat la iveală, altminteri lumea ar orbi (Emily Dickinson). Am văzut asta în viața mea și în viața numeroaselor cupluri, femei și bărbați. Vulnerabilitățile ni se dezvăluie în timp și pentru asta avem nevoie de stăm în acea relație intimă, profundă și uneori teribil de dificilă. Intimitatea este grea pentru omul modern, dar este singura lui șansă de supraviețuire și de protejare a sănătății mentale. Altfel, singurătatea va produce multe victime. (…)

Poți face o evaluare a relației tale de cuplu din perspectiva sănătății mentale și a vulnerabilităților lor, în funcție de trecut și de istoria de viață. Cu cât trecutul lor a fost mai dificil, cu abuz, abandon, deprivare, respingere, subjugare, cu atât provocările cuplului sunt mai mari. Sănătatea unui cuplu depinde de sănătatea relațiilor celor doi, la muncă, cu colegii, cu copiii, prietenii. Un cuplu sănătos este un cuplu conștient.

Întreg articolul poate fi citit aici.