Jurnal de părinte: Fricile părinților legate de „discuția” despre sexualitate cu copilul

Discuțiile despre sex și sexualitate adesea sunt dificile pentru părinți. Unii se simt stânjeniți, jenați, rușinați. Pare un subiect despre care este greu și uneori dureros să vorbim. Și alegem uneori să nu vorbim despre el.

Însă, evitarea discuțiilor despre sexualitate și educație sexuală cu tot ce înseamnă ea are consecințe dramatice asupra încrederii pe care copilul o are în el. Își va respinge corpul și nu-și va accepta propria sexualitate. Să nu uităm că sexualitatea este despre viața emoțională a noastră.

Tema a fost abordată în emisiunea “Jurnal de părinte” difuzată la Radio Cluj, miercuri, ora 13.3o. Înregistrarea audio a emisiunii o puteți găsi aici:

De ce le este frică unor părinți să vorbească?

Unii se simt speriați și cred că dacă discutăm cu copilul „îi furăm copilăria” sau „dacă vorbim cu copilul îi creștem interesul pentru sex și își va începe mult mai devreme viața sexuală” sau „e prea devreme, poate undeva spre finalul liceului ar merita discuția despre sexualitate”.

Sau convingerea unor părinți că a „vorbi” despre sexualitate înseamnă a vorbi doar despre comportamente sexuale, contact sexual, boli, „să se ferească de rău”.

Copiii au foarte multe curiozități, despre corpul lor, despre plăcerile lor, despre relația lor cu persoane de sex opus, despre sentimentele lor romantice, despre dorințele lor sexuale, despre autostimulare (masturbare). Este atât de sănătos pentru un copil să știe că nevoile lui sunt normale, că e firesc să simtă plăcerea autostimulării – sigur cu respectarea intimității.

„Educația sexuală” începe cu tine, cu valorile tale despre sexualitate, cu viața ta sexuală. Ce înseamnă ea pentru tine, asta va învăța și copilul tău.

Dacă va vorbi deschis despre aceste nevoi, dacă le va considera normale și firești depinde de tine, de cât de deschis ești cu copilul tău. Fără să-i eviți întrebările, cu onestitate și cu răspunsuri corecte și adecvate vârstei lui.

Dacă pentru tine sexualitatea este doar contact sexual, „obligație”, „copii” sau „plăceri ascunse” atunci asta are un impact direct asupra copilului care va simți că este un subiect „rușinos”, „dureros” sau „neplăcut”.

Copilul are nevoie de la tine să fie în contact cu toate nevoile lui, să le identifice, să le exprime direct în cuvinte, să aibă libertatea de a vorbi deschis și despre nevoile lui sexuale.

La fel cum dorințele lui îi sunt auzite și respectate atunci când vrea o îmbrățișare, un ceai, sau să stai ma mult cu el, trebuie să înțeleagă că la fel de important este și respectul față de nevoile sexuale.

Care sunt amintirile d-voastră legate de discuțiile despre sexualitate cu părinții?

Sunt părinți care îmi spun că ei nu au avut nici o discuție cu părinții lor despre sexualitate, era un subiect evitat în totalitate sau că discuția a fost una scurtă, o dată și gata, poate despre menstruație sau despre boli și sarcină, „să te ferești să nu rămâi gravidă” sau „vezi să nu cumva să lași fata însărcinată”.

Care sunt urmările, consecințele acestei „educații” a părinților despre sexualitate? Cât de împlinită este pentru d-voastră viața sexuală în prezent? Când și cum să vorbim despre sexualitate cu copilul?

Dincolo de fricile, îngrijorările sau rigiditățile unor părinți care au legătură cu trecutul și experiențele lor dureroase în legătură cu sexualitatea, în realitate, știința ne-a arătat însă că, cu cât vorbim mai devreme cu copilul despre sexualitate, cu un limbaj și mesaje adecvate vârstei lui cu atât el este mai protejat, mai puțin expus riscurilor unor suferințe și probleme de sănătate și crește posibilitatea ca el să aibă o viață sexuală satisfăcătoare ca și adult, cu mai puține dureri și frustrări.

Nevoile sexuale sunt strâns legate de nevoile emoționale, de acceptarea de sine, de încrederea în sine, de înțelegerea propriului corp și a nevoilor lui, despre acceptarea și înțelegerea diferențelor de gen, cum sunt fetele, cum sunt băieții, despre sentimentul profund de a te simți bine cu tine, cu propriul tău corp.

E important să răspundem întrebărilor lui, să vorbim cu el despre ce înseamnă sexualitatea – că este vorba despre relații frumoase și sănătoase de dragoste, despre nevoi sexuale, plăcere și satisfacție, despre consimțământ și alegere, decizie personală și limite.

Copilul învață să pună limite în relații, să spună direct ce îi place și ce nu îi place, mai degrabă când suntem deschiși și riscul abuzurilor fizice și/sau sexuale scade.

Abuzul apare mai ales când „ținem secrete”, „nu vorbim despre probleme”, când copilul nu are libertatea de a vorbi despre ce îl supără sau când este confuz și îi este teamă pentru anticipează pedeapsa, judecata sau respingerea. Când îi este greu să spună NU, să refuze de teamă de a nu fi respins. Din nevoie de a face pe plac, de a-l mulțumi pe celălalt, cu negarea, și lipsa de contact cu propriile tale nevoi.

Să avem grijă de copiii noștri!