Lupta pentru putere în cuplu. Cum o depășim pentru a ajunge la intimitate

„Nu ne mai înțelegem, ne certăm mereu”, spun multe dintre cuplurile care vin la psihoterapie. Lupta pentru putere este, inevitabil, o etapă care apare în viața oricărui cuplu. Este adevărat că putem avea neînțelegeri, dar când anume degenerează ele într-o veritabilă luptă pentru putere? Ei bine, atunci când unul sau ambii parteneri părăsesc „ringul de box” încărcați de furie, amărăciune și resentimente – atunci putem vorbi, practic, de o bătălie emoțională. De luptă pentru putere. Când, însă, aceste situații se repetă frecevent este indicat ca partenerii să analizeze și să reevalueze aceste episoade, să le observe punctul de plecare, ce le declanșează, cum s-au amplificat în timp. Și asta împreună, discutând rațional și cu calm.

Pentru a depăși lupta pentru putere în cuplu, Michael Gurian, în cartea sa „Lessons of Lifelong Intimacy”, ne recomandă nouă practici zilnice pe care le putem pune în aplicare.

• Începând de azi, înainte de a-mi critica partenerul, am să observ dacă nu fac și eu același lucru.

Este posibil ca și eu să-l critic cu privire la anumite aspecte: pot fi altele decât cele pentru care sunt criticat sau pot fi aceleași. Deseori, pacienții care vin la cabinet spun: „mă critică pentru lucrurile astea, se așteaptă ca eu să le fac, dar el/ea nu le face la rându-i”. Un exemplu minor: este posibil să îl presezi pe partener să mănânce mai sănătos sau să slăbească, deși nici tu nu mănânci sănătos sau nu ai suficientă grijă de tine.

• Pentru o săptămână voi încerca să critic sau să-mi judec partenerul doar pentru lucrurile „serioase” – și care au impact asupra mea, a copiilor sau a lui.

După o săptămână voi vedea în ce măsură au apărut schimbări pozitive în căsnicia mea.

• Am să evit să-mi critic partenerul în public, cu orice preț.
• Îmi cer scuze imediat sau în cursul zilei pentru vorbele sau greșelile relaționale pe care le-am făcut față de partenerul meu, indiferent ce rol a jucat acesta din urmă în toată povestea.
• Voi înceta să-mi învinovățesc partenerul pentru temerile care provin din experiențele mele trecute și pe care le aduc în relația noastră (alte relații, căsnicii etc.).
• Atunci când partenerul mă atacă verbal, îl voi ruga politicos, dar ferm, să înceteze. După ce ne liniștim, voi găsi un moment favorabil, în următoarele 24 de ore, să discutăm despre incident și despre cât de rănit/ă m-am simțit. Fără învinovățiri sau critici, doar să-i spun cum m-am simțit.
• Când îmi abordez partenerul pentru o “discuție”, voi începe să-mi descriu emoțiile prin situații concrete – nu prin lamentări generale, ci prin descrieri concrete. Spre exemplu: „Mereu spui că nu fac lucrurile bine.” (lamentare generală) versus „M-am simțit groaznic seara trecută când le-ai spus prietenilor tăi că eu fac mereu greșeli. M-am simțit prost.” (descriere concretă)
• Voi căuta moduri prin care eu și partenerul meu să fim mai compatibili. Spre exemplu, dacă eu sunt mai spontan, iar partenerul meu tinde să fie orientat mai mult către detalii și control, voi încerca mai degrabă să accept aceste diferențe și să încerc să „lucrez” cu ele, în loc să mă străduiesc din răsputeri să schimb ceva ce nu poate fi schimbat.
• Voi face o listă cu aspectele stresante din viața mea, dar și o listă cu cele ale partnerului. O voi studia și o voi aduce la zi de-a lungul timpului. Multă frică, furie, tristețe și multe alte dureri vin din împrejurări externe. Dintr-un stres extern care pune și mai multă presiune pe relația noastră de cuplu.