Mind Education

Personalitățile dificile la locul de muncă: personalitatea obsesiv-compulsivă

Vi s-a întâmplat să vă îngrijorați că poate ați lăsat ușa descuiată și să vă întoarceți din drum să verificați? Când puteți cataloga acest comportament ca fiind necesar într-o situație și când se poate spune că face parte dintr-un repertoriu de tendințe obsesiv-compulsive? Ce înseamnă, de fapt, obsesiv-compulsiv? Care sunt comportamentele care fac parte din spectrul personalității obsesiv-compulsive? Ce gânduri și ce îngrijorări se află în spatele comportamentelor de control?

O mare parte din oameni își petrec mai mult timp la serviciu decât în orice alt context în afara casei, în cazul în care au un job full-time. Așadar, se poate întâmpla să petreacă mai mult timp cu colegii de serviciu decât cu familia sau prietenii. În aceste condiții, interacțiunea constantă cu colegi care au personalități mai dificile poate fi o provocare mare și poate avea un impact asupra stării de bine, a sănătății angajaților și, implicit, asupra întregii companii.

Puteți citi mai multe articole din seria personalităților dificile la locul de muncă aici

Azi vom discuta despre dificultățile cu care se confruntă persoanele cu tendințe obsesiv-compulsive pentru a înțelege cum se manifestă, care sunt credințele lor și ce se află, de fapt, în spatele comportamentelor de evitare a unor situații sau persoane.

„Orice abatere de la normă este o greșeală”

Aveți prieteni, rude sau colegi de serviciu care au niște reguli clare după care își desfășoară munca și viața personală? Poate lucrați în aceeași echipă cu o persoană care încearcă să vă impună tuturor propriul stil de muncă și insistă să urmați aceleași reguli și strategii după care se ghidează el/ea. Acest coleg pleacă de la premisa că fără aceste reguli pe care să le urmați cu toții s-ar dezlănțui haosul, nu ați reuși să duceți la bun sfârșit o sarcină și s-ar duce de râpă tot proiectul la care lucrați sau, de ce nu, toată compania. Are standarde foarte înalte și o nevoie intensă de a fi în control, prin urmare îi va fi dificil să delege sarcini sau să colaboreze cu colegii de echipă, gândindu-se că ceilalți nu pot urma procedurile așa ca el/ea și vor tulbura apele. Deși poate părea arogantă sau narcisistă, această persoană urmează, de fapt, niște ritualuri pe care și le-a impus din dorința de a nu face greșeli, pentru că „Dacă nu fac un lucru perfect, sunt un om inacceptabil”, „Nu suport să greșesc”, „Este îngrozitor să nu fac o sarcină perfect”. Așadar, nevoia de control pornește dintr-o frică intensă de eșec.

Nevoia de control și perfecționismul

O persoană cu tendințe obsesiv-compulsive va urma cu sfințenie procedurile stabilite și, din această cauză, poate părea rigidă sau inflexibilă. Își stabilește ritualuri atât la serviciu cât și acasă, pentru că altfel lucrurile ar lua-o razna. Are o toleranță foarte scăzută la ambiguitate și o nevoie crescută de control, deci preferă să își planifice cât mai bine ce are de făcut, ca să nu îi scape sau să uite vreun detaliu. Are o dorință intensă de a face lucrurile perfect, pentru că leagă o muncă bine făcută de cum este el/ea ca persoană: „Dacă nu fac un lucru perfect, nu sunt suficient de bun și merit să fiu criticat”. Își condiționează stima de sine și valoarea ca persoană de rezultatele pe care le are. Așadar, este de înțeles de ce este atât de important să își urmeze ritualurile. Când miza este atât de mare – imaginea de sine, anxietatea crește la cote maxime și împinge persoana să găsească modalități de a o reduce. În cazul altor tipare de personalitate, oamenii găsesc diverse alte modalități de a se proteja de frică, de respingere, de eșec așa cum la personalitatea obsesiv-compulsivă soluțiile sunt procedurile rigide. Să le priviți, deci, ca pe niște moduri de a avea grijă de ei, de imaginea lor, nu ca pe niște atacuri la adresa dumneavoastră.

Originile personalității obsesiv-compulsive

În cele mai multe cazuri, persoanele cu tendințe obsesiv-compulsive au trăit în medii rigide, cu părinți severi, autoritari și foarte conformiști, care nu tolerau deloc sau le era foarte dificil să tolereze greșelile, abaterile de la regulile impuse. Unii își descriu părinții ca fiind lipsiți de empatie și povestesc cum le dezaprobau sau ignorau exprimarea spontană a afectivității sau a creativității. Până și emoțiile trebuiau exprimate într-un cadru stabilit – asta dacă se punea accent și pe ele.

Data viitoare când interacționați cu o persoană cu astfel de trăsături, amintiți-vă că nu se comportă așa din aroganță, ci, la fel ca noi toți, din frica de a nu greși și de a nu fi criticat.

Pentru momente de confuzie, de cumpănă, indecizie, eșec sentimental sau profesional sau pur și simplu când vreți altceva de la viața d-voastră, vă recomandăm cartea bună a lui Jeffrey Young și Janet S. Klosko – Cum să-ți reinventezi viața