Practica stării de bine: Cum să practicăm flexibilitatea mentală
„Nu vezi ceea ce este, vezi ceea ce ești.” (David Eagleman)
Dacă pornim de la această replică a lui David Eagleman, ne dăm seama că, de fapt, fiecare dintre noi are o lume diferită și unică prin care privim realitatea obiectivă. Este foarte important să avem asta în minte atunci când interacționăm cu ceilalți. Chiar și gemenii identici vor vedea realitatea în moduri diferite, pentru că au experiențe diferite și asta își pune amprenta pe lumea lor interioară. Cum spune și melodia „Brothers in Arms” de la Dire Straits, „avem o singură lume (externă), dar trăim în lumi diferite” („we have just one world, but we live in different ones”).
Dacă vă copleșește oboseala de atâta muncă, cum să mai aveți timp și deschidere pentru a fi prezent cu partenerul, cu copiii, cu prietenii, cu oamenii apropiați? Vă reamintesc că nu avem resurse nelimitate. În fiecare zi avem o doză de resurse pe care le putem consuma și, odată consumate, este foarte ușor să intrăm pe pilot automat și să funcționăm din tiparele formate în trecut. Este ca și cum în fiecare zi am primi o sumă de bani, să zicem 500 de lei, și îi putem cheltui pe ce vrem noi. Dacă îi cheltuim pe ceva ce nu ne încarcă, adică dacă nu îi investim, vor rămâne din ce în ce mai puțini. Dacă până la prânz cheltuim o mare parte din bani pe haine, s-ar putea să nu mai rămână bani de mâncare. Prin urmare, ar fi mult mai dificil să ne concentrăm la ceea ce avem de lucrat, la ceea ce ne povestește soțul, copilul sau colega, să tragem de noi și de propriul organism ca să facem față zilei.
Un exemplu de consum de resurse este atunci când aveți un schimb de replici neplăcut cu un coleg și, în loc să purtați o discuție prin care să clarificați intențiile fiecăruia și să vă asumați cu ce ați contribuit fiecare la conflict, să stați și să vă derulați în minte tot felul de scenario despre ce altceva i-ați fi zis, cum o să îl pedepsiți când îl prindeți la colt, ș.a.m.d. Asta dacă nu v-ați consumat deja resursele în trafic, la metrou, când ați pregătit copilul de grădiniță, și exemplele pot continua.
În articolul trecut descriam cum se formează această lume internă a fiecăruia dintre noi. Acum vă propun să o explorați pe a voastră pentru a înțelege de ce și cum ați căpătat anumite convingeri, gânduri, interpretări, gusturi, stări, comportamente și cum de au ajuns ele să apară și să funcționeze împreună. Pentru asta vă propun o serie de practice zilnice pe care să le aplicați pentru a vă apropia de voi înșivă, pentru a fi în contact cu voi, trăirile și nevoile voastre cu drag, compasiune și înțelegere. Cum să avem compasiune, înțelegere, acceptare, respect și disponibilitate pentru ceilalți dacă nu avem în primul rând pentru noi?
1. Prima practică pe care v-o propun este să observați zilnic cum reacționați când ceva vă provoacă disconfort. Creierul nu este reactiv ci predictiv, așa cum spune și Lisa Feldman în cartea „Cum iau naștere emoțiile”. Atunci cand reacționăm la o situație din prezent reacționăm cu ceea ce știm deja, cu ceea ce suntem deja, nu cu prezență. Așadar, este mult mai probabil ca, dacă îmi spune șeful în doi peri că am greșit ceva la o prezentare, să încep să îmi fac scenarii că o să mă dea afară pentru că eu am învățat că atunci când fac o greșeală voi fi certat, admonestat, pedepsit sau mi se retrage afecțiunea și atenția. Reacția, după trăsăturile și tiparele fiecăruia, poate fi foarte diferită: să pun multă presiune pe mine să corectez greșeala și să mai rezolv multe alte sarcini care nu sunt neapărat urgente doar ca să îl mulțumesc și să nu se supere pe mine, să cred că mi se cuvine să greșesc și nu am de ce să corectez fix acum când îmi cere, să ignor, să spun că o să corectez și să nu fac asta, să mă „biciuiesc” pe mine însumi/însămi pentru cât de incapabil/ă sunt etc. Dacă punem 100 de oameni în aceeași situație cu siguranță vor avea reacții diferite. Bineînțeles că unele reacții se aseamănă și le putem pune în categorii, dar tot vor avea diverse nuanțe și diferențe. Așadar, fiți prezenți cu voi înșivă atunci când simțiți disconfort și, mergând pe firul senzațiilor și emoțiilor, să observați în ce alte momente v-ați mai simțit și ați gândit similar, cum ați învățat să vedeți lucrurile așa și ce nevoie aveați, de fapt, atunci când ați construit acest mod de a reacționa.
2. A doua practică pe care v-o recomand este să vă luați un timp în care să povestiți cu un prieten, cu partenerul sau cu o persoană apropiată și să ascultați cum povestește despre el/ea fără să îl întrerupeți sau să așteptați să dați o replică. Cum vede el lucrurile? Ce convingeri are el? Vedeți diferențe între voi? Vedeți asemănări? Când avem discuții, fie confortabile fie inconfortabile cu ceilalți este important să înțelegem că este o persoană diferită de noi, chiar dacă avem lucruri în comun, și este firesc să vadă lucrurile altfel. Dacă privim aceste diferențe ca pe ceva firesc, ne acordăm o oportunitate mare de creștere, ca să nu mai zic de unghiurile diferite care ne pot ajuta să rezolvăm neplăcerile dintre noi. „Când încerci să înțelegi ce simte cel din față ta, adopți expresia lui facială, fără intenție. Este un proces rapid și inconștient. Este un truc foarte eficient folosit de creierul tău pentru a-l înțelege mai bine și pentru a face previziuni mai exacte în legătură cu ce va face.” Voi ce fel de „previziuni” faceți? Cum le-ați învățat?
3. Pentru a treia practică vă recomand să vă observați atunci când luați decizii. „Creierul este o mașinărie construită prin conflict. Conflictul dintre multiplele posibilități.” Cum este atunci când aveți de luat decizii? Vă este ușor, greu, foarte greu? Atunci când trebuie să luăm decizii creierul nostru consumă foarte multe resurse. David Eagleman face analogia dintre luarea deciziilor și un vot în Parlament. Se activează mai multe sisteme mentale și se luptă pentru a primi voturile câștigătoare. Voi cum luați decizii de regulă? Ce asemănări observați la deciziile importante pe care le-ați luat până acum? Care sunt opțiunile câștigătoare și de ce?
4. A patra practică pe care v-o propun este să observați cum este când vă plictisiți. Ce anume vă plictisește? Cum vă simțiți atunci când sunteți plictisiți? Ce vă vine să faceți? Ce gânduri vă trec prin minte? Observați similarități cu alte situații în care v-ați plictisit? De ce credeți că în anumite contexte vă plictisiți? Ce semnificație le acordați acestor contexte?
5. A cincea practică pe care o recomand este să învățați despre voi înșivă. Care sunt trăsăturile voastre de personalitate, de temperament? Vă cunoașteți biologia? Dacă tu nu te cunoști îndeaproape nici oamenii din viața ta nu te pot cunoaște cu adevărat. Învățați despre voi, despre nevoile și tendințele voastre. În cartea „De ce el, de ce ea” scrisă de Helen Fisher puteți găsi mai multe detalii: https://www.youtube.com/watch?v=3jWljiYEkec
Am scris acest text cu drag și cu gândul să vă fie de folos pe drumul pe alocuri anevoios în practica stării de bine. Cred în proiectul pe care l-am demarat împreună și recomand practici pe care și eu însămi le aplic. Sunt curioasă cum sunt ele pentru voi și m-aș bucura să îmi împărtășiți pe mail (gina@mindeducation.ro) ce vă ajută sau ce altceva v-ar fi de folos.
