(Re)echilibrul muncă – viața personală. Sau despre decizii constante congruente cu valorile personale

Într-un context încărcat cu responsabilități diverse care cer rezolvare contra-cronometru suntem din ce în ce mai preocupați, persoane și organizații, de înțelegerea și menținerea echilibrului între cele două domenii majore din viața fiecăruia, profesional și personal. Ne preocupă probabil abia atunci când înțelegem cât și cum dezechilibrul afectează calitatea vieții noastre și a celor din jurul nostru.

Interferența negativă muncă – viața personală costă timp, sănătate și bani:

• Studii recente* arată că programul de lucru mai mare de 11 orepe zi este asociat cu un risc de trei ori mai mare de infarct miocardic și de patru ori mai mare de diabet de tipul 2.
• Riscul de boli coronariene a crescut cu 70% în rândul angajaților britanici care au lucrat zilnic 3 – 4 ore suplimentare pentru o perioadă de 10 ani, comparativ cu cei care lucrau 8 ore/zi.

Cum recunoaștem dezechilibrul muncă – viața personală?

Vrem să înțelegem mai bine ce putem face pentru a re-aduce echilibrul în zilele noastre atunci când observăm că:

• Purtăm de pe o zi pe alta liste lungi și parcă interminabile de termene limită și remindere care cer rezolvare urgentă.
• Timpul liber se comprimă constant de la o zi la alta sau, și mai trist, nu ne mai amintim ultima dată când am savurat pe deplin activitățile preferate.
• Deși ieșim cu prietenii în oraș, gândurile se învârt în jurul raportului sau bugetului anual care trebuie finalizate impecabil și imediat.
• Amânăm des ieșiri cu prietenii la sport sau film deși au fost programate cu mult entuziasm chiar de noi.
• Și toate acestea nu se întâmplă o dată la câteva săptămâni ci sunt mai degrabă noul nostru mod de viață.

Și totuși ce este (dez)echilibrul între muncă și viața personală?         

Echilibrul muncă – viață personală este ca o monedă cu două fețe: poate însemna echilibru și transfer pozitiv sau contaminare și interferență negativă. Echilibrul sau interferența pozitivă facilitează dezvoltarea armonioasă (personală și profesională) și apare atunci când există un proces de transfer al cunoștințelor, comportamentelor sau emoțiilor pozitive dintr-un domeniu în altul. De exemplu, cunoștințele și comportamentele de negociere dobândite și exersate în context profesional le aplicăm când stabilim cu toată familia destinația de vacanță sau cum ne petrecem duminica în familie.

Dezechilibrul sau interferență negativă este un proces dureros de contaminare lentă, discretă, a unui domeniu al vieții cu îngrijorările, oboseala sau problemele acumulate în celălalt domeniu. Cel mai adesea, timpul și liniștea din viața personală devin invadate treptat de tumultul problemelor și responsabilităților din rolul profesional. Dacă la muncă ne confruntăm cu o perioadă sufocată de termene limită, vom lucra mai mult decât de obicei pentru a le respecta, ceea ce va lăsa mai puțin timp liber pentru viața personală.

O altă situație frecventă de interferență negativă apare atunci când rolul profesional a devenit atât de aglomerat cu responsabilități complexe încât ne surprindem conectați mental și în timpul personal la rezolvarea problemelor de la serviciu. Adormim mult mai greu sau ne trezim mai des noaptea pentru că gândurile noastre încă planifică strategia de dezvoltare pentru următorul trimestru. Ajungem acasă preocupați și tensionați și nu mai avem disponibilitate emoțională pentru cei dragi. Dezechilibrul nu înseamnă așadar o zi care ne poartă acasă sfârșiți sau în care lucrăm peste program o oră, ci o aglomerare constantă de astfel de zile din care ne e greu să știm cum putem ieși.

(Re)echilibrulmuncă – viața personală înseamnă decizii constante congruente cu valorile personale   

Între rolurile din viața personală și cea profesională există contaminare constantă, pozitivă sau negativă. (Re)echilibrul între muncă și viața privată îl setează valorile personale (ca de exemplu valorizăm exprimarea autentică) și nu criteriile externe (lucrăm peste program pentru că majoritatea colegilor stau frecvent la birou până seara târziu). Echilibrul muncă-viață personală este despre “cum” și “de ce” am ales să umplem o zi cu anumite comportamente și nicidecum despre “cât” am bifat. Înseamnă inițiativă, angajarea conștientă în comportamente constructive și nu racordarea automată, nonevaluativă la criterii externe.

Echilibrul este despre noi și nu despre învinuirea șefului care încurajează munca și în zilele libere. Este despre cunoașterea și potrivirea abilă a resurselor personale disponibile (emoționale, mentale, de timp etc.) cu provocările și presiunile cotidiene. (Re)echilibrul între rolul profesional și cel personal necesită, așadar, decizii conștiente, exersate zilnic și congruente cu valorile, prioritățile și motivațiile personale.

*Kivimäki, M., Batty, G. D., Hamer, M.,Ferrie, J. E., Vahtera, J., Virtanen, M., et al. (2011). Using additionalinformation on working hours to predict coronary heart disease: A cohort study.Annals of Internal Medicine, 154, 457–463.