Review: Beneficiile surprinzătoare ale îngrijorării

„Nu te mai îngrijora!” – iată un sfat pe care fiecare dintre noi l-am primit la un moment dat de la familie, prieteni sau chiar necunoscuți. Dar oare putem sau trebuie să ne oprim din a ne îngrijora? Studiul făcut de Kate Sweeny, profesor de psihologie la Universitatea din California, Riverside, în 2015, susține noi și surprinzătoare fațete ale îngrijorării.

Asociată cu depresia, sănătate fizică precară sau ale tulburări de sănătate mentală, îngrijorarea este una din manifestările anxietății generalizate. Când simți că nu te mai poți relaxa, te simți mai tot timpul tensionat, îți este greu să-ți oprești gândurile, ai o stare de irascibilitate, uneori insomnii, ai dificultăți în a te concentra și dificultăți în a-ți controla gândurile și starea de nervozitate. Cu toate acestea, autoarea studiului arată că îngrijorarea are și avantaje, susținute empiric.

Ce sunt de fapt îngrijorările?

Gânduri persistente și neplăcute despre evenimente viitoare, percepute ca fiind amenințătoare și periculoase, pentru care simți nevoia de control, trăită ca o formă de precauție. Mai bine știu dinainte ce o să se întâmple. Îngrijorarea e despre viitor, nu despre trecut (ca în cazul ruminațiilor, când îți analizezi greșelile pe care le-ai făcut sau ce nu ai făcut și puteai/trebuia să faci). Și dacă nu mai poți schimba trecutul, poți însă să anticipezi sau să te pregătești pentru evenimentele viitoare.  Ba mai mult, îngrijorarea îți atrage atenția asupra oportunităților pe care le ai pentru a controla sau evita anumite evenimente din viitor.

Ce aduce nou studiul?

Ideea că nu toate grijile sunt distructive sau chiar inutile. Sweeny susține că îngrijorarea este asociată cu recuperarea după evenimentele traumatizante, cu planificarea strategică, angajarea în activități care promovează sănătatea și în prevenția bolilor.

Cercetarea se concentrează asupra a două aspecte constructive ale îngrijorării: beneficiile motivaționale și beneficiile sale ca protecție emoțională.

Îngrijorarea ca factor motivațional

De-a lungul timpului, puterea motivațională a îngrijorării a fost studiată cu precădere în comportamentele de prevenire în domeniul sănătății, cum ar fi folosirea centurii de siguranță, practicile sexuale sigure, screening-ul pentru cancer etc. De exemplu, sentimentele de îngrijorare cu privire la cancerul de piele au dus la utilizarea frecventă a cremei de protecție solară. Într-un studiu similar, femeile care au raportat cele mai ridicate niveluri de îngrijorare legate de cancer au fost și cele care și-au făcut mamografii regulate în ultimul an.

Alte studii au constatat o relație mai nuanțată între griji și comportamentul preventiv. De exemplu, screening-ul de cancer la sân a fost mai frecvent la femeile care s-au îngrijorat moderat în comparație cu femeile care nu s-au îngrijorat sau care s-au îngrijorat prea mult. Ceea ce sugerează că atât îngrijorarea prea mare, cât și prea puțină pot interfera cu motivația. Prea puține griji sunt insuficient de convingătoare, iar prea multe pot fi copleșitoare. De fapt, cercetătorii consideră că nivelurile ridicate de excitare (de exemplu, teama sau îngrijorarea) pot motiva în mod eficient comportamentul, dar numai când oamenii simt că au control asupra rezultatelor lor.

În lucrarea sa, Sweeny enumeră 3 efecte motivaționale ale îngrijorării:

1. Îngrijorarea servește ca un indiciu că situația poate fi amenințătoare și, prin urmare, necesită acțiune, trăgând un semnal de alarmă. Dacă sunt îngrijorat de asta, probabil asta înseamnă că este ceva grav.
2. Îngrijorarea ne ține tot timpul alerți și ne oferă indicii și motivația de a acționa. De exemplu, femeia care se îngrijorează în mod constant în legătură cu cancerul de sân va fi puțin probabil să uite următoarea ei programare la mamografie, iar un bărbat care se îngrijorează frecvent legat de producerea unor accidente rutiere, prea puțin probabil că va uita să-și pună centura de siguranță.
3. Îngrijorarea este suficient de neplăcută ca să motiveze oamenii să găsească modalități de a-și reduce propria îngrijorare, luând forma unor moduri proactive de coping. Mă gândesc la un plan B. Îngrijorarea poate fi esențială pentru planificarea productivă a evenimentelor viitoare. Pentru atingerea unor obiective ambițioase trebuie să avem în vedere și obstacolele care ne-ar sta în cale. Lucru care în mod obișnuit duce la creșterea pesimismului și escaladarea sentimentelor de îngrijorare, dar în același timp ne solicită atenția pentru o mai bună și riguroasă evaluare a riscurilor și strategiilor de adaptare și depășire a obstacolelor.

Îngrijorarea ca protecție emoțională

Pregătirea pentru ce e mai rău dovedește indirect rolul îngrijorării ca protecție emoțională. Dacă mi se întâmplă ceva rău, nu voi fi atât de dezamăgit, pentru că mă așteptam la asta. Dacă mi se întâmplă ceva bun, entuziasmul meu crește și sunt recunoscătoare pentru experiențele pozitive din viața mea.

La finele studiului, autoarea subliniază că prin această lucrare nu intenționează să susțină îngrijorările excesive și neîntemeiate. În schimb, își propune să ofere o reasigurare și un indiciu pentru oricine se îngrijorează prea puțin că planificarea și acțiunea pot suferi din această cauză. Pe scurt, îngrijorarea la un nivel potrivit este mai bună decât să nu vă îngrijorați deloc.

Sursă: „The surprising upsides of worry”, Kate Sweeny, Department of Psychology, University of California, Riverside, CA 92521, USA, Social and Personality Psychology Compass, 2017;