Când cuplul este bine, copiii au spațiul și libertatea de a fi copii

„Relația de cuplu a părinților este un model pentru copii”, spune Domnica Petrovai, psiholog clinician și psihoterapeut cu o experiență de peste 20 de ani în consilierea și psihoterapia familiei și a cuplului. În avanpremiera conferinței „Trai în doi”, pe care o va susține pe 27 ianuarie, psihologul explică pentru Avenor College de ce este foarte important ca relația de cuplu să fie o prioritate pentru cei doi parteneri și care este impactul acestei relații asupra dezvoltării emoționale a copilului.

„Sentimentul de siguranță și încredere, de stabilitate emoțională a copilului depinde de ce se întâmplă în relația noastră, a părinților. Cum ne rezolvăm tensiunile în cuplu, cum ne cerem iertare, cum ne exprimăm afecțiunea și aprecierea, respectul reciproc. Copiii învață și se dezvoltă emoțional prin ceea ce le oferim noi, părinții, în relația noastră directă cu ei, însă și prin ce observă din relația nostră de cuplu. Relația de cuplu este primul lor model de ce înseamnă o relație de iubire sănătoasă, așa vor iubi și așa vor ști să primească iubirea. Pe de altă parte, când în cuplu sunt tensiuni și certuri nerezolvate, copilul se simte în nesiguranță, chiar dacă, cum spun mulți părinți, certurile nu sunt de față cu copilul și acestă nesiguranță și suferință ale lui se exprimă prin agresivitate, critică, nemulțumiri personale, neîncredere în el și ceilalți, anxietate și neliniște, îngrijorări, submisivitate și teamă de confruntare. Când există tensiuni nerezolvate în cuplu, copilul se simte abandonat, simte că nu poate conta pe noi, părinții, și se izolează sau devine temător, nu se mai deschide atât de mult către părinte, ori pentru că nu vrea să-l mai supere, simte nevoia de a-l proteja, sau pur și simplu nu mai are încredere că părintelui îi pasă cu adevărat de el sau ea. (…)

Copiii învață vulnerabilitățile noastre și cultura din care provenim și în care trăim, încă punitivă și cu relații nesănătoase, reprezintă factori de risc pentru bunăstarea emoțională a copilului. Însă când cuplul trăiește în confort, cu afecțiune, exprimarea bucuriei și aprecierii, copilul se simte relaxat să fie copil, să exploreze, să fie în contact cu propriile lui nevoi, fără să se activeze modul de protecție și apărare. Când părinții au grijă de starea lor de bine, copilul înțelege că responsabilitatea lui este propria stare de bine, identitatea lui, relațiile lui de prietenie. Altfel, teama sau frica permanentă îi distrag atenția de la învățare și cunoaștere.” (Domnica Petrovai)

Despre cum se reflectă suișurile și coborâșurile din relația de cuplu în bunăstarea emoțională a copilului, care este impactul momentelor tensionate dintr-un cuplu asupra copiilor, ce pot face părinții pentru a gestiona cât mai bine o astfel de situație sau care este rețeta fericirii în 3, 4 sau chiar mai mulți, puteți citi acum, în detaliu, aici