Carte bună: 07:07 – Cu sufletul în est

07:07 – Cu sufletul în est este cartea bună de azi a autorului Andrei Lasc. M-a entuziasmat ideea de a citi despre călătoria unui bărbat care caută liniște după ce s-a pierdut în relație, călătorie care, așa cum spune autorul, l-a forțat să fie un om mai bun cu el și ceilalți, să stea cu propriile frici și să-și calmeze mintea. O călătorie de care am avut sau avem nevoie mulți dintre noi. Jurnalul lui Andrei mi-a reamintit poveștile de dragoste sau, mai bine spus, suferințele din dragoste ale bărbaților aflați pe canapeaua din cabinetul de psihoterapie și dorința lor de a deveni bărbați mai buni și iubitori. Jurnalul lui Andrei dă glas atât de multor voci și călătorii interioare. Nu vă ascund că am citit cartea și cu dorința și așteptarea de a-l vedea pe Andrei iubind și fiind iubit. Și încă am această dorință ca și în cazul oamenilor pe care-i întâlnesc. Să revăd acea sclipire în ochi de vitalitate și bucurie pe care o regăsim când iubim și suntem iubiți. 

Dincolo de călătoria propriu zisă în Asia, prin India, Bali, Nepal sau Thailanda care evident mi-a trezit dorul de a pleca în lume, curiozitatea mea a fost îndreptată către călătoria interioară. Pierderea în relație, detașarea de celălalt și preocuparea de propriile frici, teama de abandon, singurătatea, reapropierea și intimitatea care devin înfricoșătoare, spațiul pe care-l oferim celuilalt, reconectarea cu noi dincolo de frică. Mi-a plăcut mult că Andrei vorbește de conștientizarea propriilor goluri care ne aparțin și că oricât de iubitor este celălalt, golurile noastre nu pot fi acoperite sau vindecate. Vorbește despre pierderea curajului de a mai iubi, un sentiment care ne încearcă atât de des.

„ Alegem zi de zi să pansăm rănile care încă dor și încercăm să trăim din iubire cât de mult putem.”

Călătoria atinge și fanteziile în iubire, acea iluzie a unei iubiri rapide, ușoare, acea atracție a familiarității pe care o numim „iubire”, acel amestec de îndrăgostire cu nevoia de a fi iubit, cu dorința de a ne alina rănile trecutului și reîntoarcerea la noi, dincolo de fantezie.

Vă doresc o lectură care să vă aducă speranță și curajul de a iubi. Să descoperiți, așa cum a făcut și Andrei, „oamenii far”. Acei oameni care să ne sprijine când ne pierdem. Pentru că ni se întâmplă mai des decât ne-am dori.

Pe Andrei l-am descoperit și în proiectul Poevie pe care vă invit să-l descoperiți și voi.