Carte bună: The Truth about Burnout

Astăzi vă recomand o lectură foarte bună pentru înțelegerea sindromului burnout: “The Truth about Burnout”, scrisă de Christina Maslach și Michael Leiter. Este surprinzător cât de actuală este cartea, deși a fost scrisă în urmă cu ceva ani.

Autorii descriu sindromul burnout ca o consecință a unei nepotriviri, de cele mai multe ori de lungă durată, între o persoană și contextul muncii, în șase aspecte cheie: volumul de muncă, relațiile din comunitate, corectitudinea, valorile, recompensele și controlul perceput. Ce înseamnă nepotrivirea în aceste aspecte? Să le luăm pe rând.

Volumul mare de muncă este deseori cea mai rapidă cale către extenuare emoțională; ritmul de muncă în care avem de rezolvat mult prea multe sarcini de muncă, în prea puțin timp sau cu termene limită presante dar cu insuficiente resurse ne menține într-o stare de alertă. Vestea bună este că dacă volumul de muncă este singura cauză a sindromului burnout, acesta va fi mai ușor de controlat.

Recompensele, calibrarea lor în funcție de contribuția personală a fiecăruia este un alt drum către sindromul burnout. Și nu e vorba doar de recompense financiare insuficiente, ci și recompensa internă, satisfacția și mândria unei persoane pentru munca ei. Când ceea ce oferă organizația și munca unei persoane nu sunt armonizate, sau când recompensele vin cu o întârziere, persoana își va pierde motivația să mai contribuie.

Lipsa sentimentului de control în ceea ce face o persoană duce nu doar la o stare de bine scăzută, dar și la o performanță scăzută. Oportunitatea de a face alegeri, de a lua decizii sau de a contribui la calitatea rezultatelor crește încrederea unei persoane în munca ei; iar echipele care nu au această oportunitate vor avea mai puține inițiative și o capacitate redusă de adaptare în situații provocatoare.

Calitatea relațiilor de colaborare, adică relațiile cu colegii, cu liderii, sau parteneri din afara organizației poate fi un alt aspect vulnerabil. Atunci când oamenii pierd conectarea pozitivă cu ceilalți la locul de muncă, se pierde și sentimentul de apartenență la organizație sau echipa din care fac parte, ceea ce pregătește terenul pentru conflicte. Iar echipele și comunitățile profesionale în care există conflicte cronice și nerezolvate pierd disponibilitatea de a se ajuta unii pe alții în momente dificile.

Corectitudinea în relațiile profesionale implică respect reciproc și aprecierea contribuției celuilalt, persoană sau organizație. Discriminarea de orice fel va face o persoană să se simtă devalorizată și că e minimizată contribuția personală. Nevoia de apreciere și recunoaștere este una din nevoile fundamentale, iar un context de muncă care le viciază nu face altceva decât să contribuie la extenuarea echipelor.

Autorii descriu sindromul burnout ca o formă de eroziune a sufletului, a celor mai profunde aspecte din viața unei persoane, adică a identității și a valorilor personale. O nepotrivire între valorile în care crede o persoană și cele practicate de echipa sau organizația în care lucrează este o ruptură greu de reparat și duce la încheierea colaborării, uneori agresiv, prin mediere juridică.

Cartea poate fi folosită ca o hartă a punctelor vulnerabile ale unei organizații, dar și o resursă foarte bună pentru a înțelege zonele valoroase la un moment dat pentru o echipă. De exemplu, anumite echipe sau persoane au o nevoie mai mare de control, altele în schimb de o integrare a valorilor personale în cultura organizației. Marea contribuție a perspectivei propusă de cei doi autori constă în invitația la congruență. Și în înțelegerea faptului că sindromul burnout nu este doar rezultatul unor vulnerabilități personale sau al unei organizații opace, ci apare din contribuții comune.