Ce am învățat până acum în izolare
Știm cu toții că orice situație dificilă în care ne-am afla ca indivizi sau societate presupune schimbări. Doar că schimbarea, fie că vine din propria voință sau este impusă de factori exteriori, aduce cu ea o avalanșă de reacții emoționale.
De la frustrare (Nu e drept ce mi se întâmplă) și furie (Așa ceva e inadmisibil), până la anxietate (Nu o să mă descurc), emoțiile pe care le resimțim cu toții în această perioadă pot deveni mai dificil de gestionat în izolare.
Este adevărat că astfel de momente sunt un prilej să ne testăm și construim reziliența emoțională. Și pentru a ajunge în acel punct, cred că este esențial să ne oferim un moment de auto-reflecție.
Așa că azi vreau să îți împărtășesc câteva lucruri pe care le-am învățat despre mine. Recunosc, nu a fost un proces confortabil. Însă sunt sigur că voi ieși din izolare cu o perspectivă nouă asupra mea și a lumii în care trăiesc.
Pot trăi o viață mai simplă fără să fac o tragedie din asta
Viața în izolare este o viață simplă care uneori poate fi enervant de banală. Același spațiu, aceleași activități, aceeași rutină…
În plus, incertitudinea financiară ne motivează să fim mai chibzuiți cu cheltuielile și poate chiar să renunțăm la anumite plăceri și mofturi pe care acum o lună ni le ofeream fără să ne gândim prea mult la ele.
Este interesant cum activități fără de care simțeam că nu pot trăi au devenit acum amintiri frumoase.
Am avut nevoie doar de timp petrecut cu propriul disconfort emoțional pentru a realiza că o viață mai simplă nu este neapărat o catastrofă.
Pot să mă adaptez la un alt stil de viață (și muncă)
Când schimbarea apare brusc, unii dintre noi o întâmpinăm cu rezistențe. Astfel, apelăm la tot felul de mecanisme psihice (detașare, evitare, negare, raționalizare) doar să păstrăm iluzia unui confort și a unei predictibilități asupra cărora oricum nu avem control total.
Până în momentul în care ne trezim față în față cu schimbarea și realizăm că acel confort de care ne simțim atât de atașați, nu mai există (sau a fost suspendat temporar).
Deși adaptarea este adesea un proces incomod și obositor, mă simt motivat și inspirat de fiecare dată când realizez că de fapt am resursele și abilitățile necesare să parcurg cu bine acest proces.
Doar pentru că o schimbare este generată de factori exteriori (și nu de motivația intrinsecă), nu înseamnă că este imposibil de realizat.
Pot să tolerez mai mult disconfort emoțional decât credeam
Nu știu dacă și tu ai observat asta, însă mintea umană are adesea tendința să exagereze gradul de disconfort pe care îl vom resimți într-o situație neplăcută.
Cu alte cuvinte, felul în care îți imaginezi că te vei simți față de un eveniment care te impactează în mod direct este amplificat și exagerat în comparație cu felul în care te simți atunci când chiar te afli în acea situație.
Și tocmai de aceea, unii dintre noi fac câțiva pași în spate sau se blochează atunci când viața le scoate în cale situații neașteptate.
Pot spune că în ultimele săptămâni am fost nevoit să fac mai multe schimbări decât îmi imaginam că pot face. Și cu toate că anxietatea și incertitudinea încă există (e perfect normal să existe), disconfortul emoțional este mai tolerabil decât credeam.
Pot oricând să găsesc motive să fiu recunoscător
O practică ce simt că m-a ajutat enorm în efortul de a tolera emoții precum anxietate, îngrijorare și frustrare este recunoștința.
În momentele în care simt că mă frustrez sau îngrijorez (într-un mod total neproductiv), caut să înțeleg de ce viața pe care o am acum și schimbările prin care trec nu sunt atât de catastrofice pe cât propria minte le face uneori să pară.
Da, este neplăcut că trebuie să stau toată ziua în casă, dar sunt recunoscător că am un spațiu confortabil în care mă pot izola.
Da, veniturile mele au fost afectate, dar sunt recunoscător că încă pot să îmi asigur un nivel de trai decent.
Da, nu am mai ieșit la un restaurant cu prietenii de două săptămâni, dar sunt recunoscător că am în jurul meu oameni cu care mă pot auzi (digital) oricând.
Tu pentru ce lucruri din viața ta ești recunoscător?
