Ce au în comun inovația, reziliența și o pâine bine crescută?

Adaptarea la contexte provocatoare cere reziliență. Pentru că adaptarea nu înseamnă doar revenire din situații provocatoare, ci implică învățare și dezvoltare. Cel puțin din două motive. Primul, cu cât un context este mai provocator și imprevizibil, cu atât adaptarea depinde de forța de a schimba. În vremuri stabile inovația este o măsură a progresului, pe când în vremuri schimbătoare, este măsura adaptării. Al doilea, pentru că nu ajunge ca adaptarea și inovația să fie rapide; ambele implică un proces continuu de potrivirea a resurselor cu provocările care apar și de explorare a oportunităților. E ca și procesul unei pâini bine făcută: e nevoie de ingrediente atent alese, de forță pentru frământare și de răbdare pentru dospire și coacere. Pentru că, spus simplu, inovația este agilitatea de a vedea unde e nevoie de noutate completată de capacitatea de a produce soluții creative. Reziliența pe de altă parte este procesul de adaptare cu efort minim la contexte provocatoare, prin cunoașterea și folosirea înțeleaptă a resurselor disponibile.

Dacă reziliența depinde mai ales de siguranța cu sine și de exersarea abilităților de reziliență, inovația depinde mai degrabă de o serie de factori personali, de echipă și de leadership pe care o să-i discut sumar mai jos.

Resursele personale și inovația

Inovația depinde de abilitatea unei persoane, echipe și organizații de a integra paradoxuri, de a aduce ordine în haos și de a vedea haos în ordine. Presupune disponibilitatea spre joacă și-n același timp spre disciplină focusată. Are nevoie de înțelegerea regulilor și de curiozitatea de a le privi diferit. Depinde de creativitate și efort susținut, fără să poată fi redusă doar la una dintre ele.

Pentru ca o idee creativă să ajungă un produs inovativ e nevoie de trei resurse cheie: de expertiza teoretică & practică, de maturitatea cognitivă și emoțională și de autonomia persoanelor și echipelor. Baza inovației o reprezintă complexitatea cunoașterii teoretice și experiența practică în domeniul respectiv. Nu poți, persoană sau echipă, să recunoști nevoia de noutate dacă nu ești foarte bine conectat cu acel domeniu. La fel cum, de exemplu, pentru a propune un vaccin nou e nevoie de o rețea complexă de cunoștințe teoretice în virusologie și boli infecțioase dar și despre ce a funcționat până acum.

Apoi, ca procesul de inovație să funcționeze, e nevoie de maturitate cognitivă și emoțională. De exersarea atenției, a clarității și rapidității deciziilor, de capacitatea de a vedea imaginea de ansamblu fără a pierde din vedere detaliile importante. De a înțelege jocul dintre risc și siguranță care împinge lucrurile înainte.

Deși poate fi tentantă convingerea că, acum, inovația se întâmplă doar în echipe, colaborarea începe abia atunci când se alătură adulți autonomi și siguri cu sine. Adulți conștienți de resursele și vulnerabilitățile lor, de contribuțiile lor în echipă dar și de zonele lor de dezvoltare. Fără autonomie, persoanele și echipele se vor bloca adesea pe drumul încâlcit de la creație la inovație. Inovația și reziliența depind de confortul cu eșecul, de familiaritatea cu erorile și cu feedback-ul, de asumarea și fidelitatea față de efort. Pentru că inovația înseamnă 99% efort și 1% inspirație.

Leadership și inovație

Deși pentru organizații inovația este dovada excelenței și a avantajului competitiv, liderii acestora recunosc că provocarea principală cu care se confruntă este tocmai să imprime o cultură organizațională a experimentării și inovației. Și totuși de ce au nevoie organizațiile ca să mențină această cultură?

În primul rând de valori care susțin integrarea autentică a diversității. Valori ca măsurarea performanței prin progres și competențe sau valorizarea diferențelor dintre persoane. Măsura integrării diversității este ușor de văzut în (in)congruența dintre valorile declarate și deciziile zilnice ale liderilor. Cu cât acestea sunt mai congruente, cu atât organizațiile sunt mai inclusive.

În al doilea rând, liderii și organizațiile au nevoie de flexibilitate și încredere. Flexibilitatea de a înlocui judecățile, învinovățirile și prejudecățile cu curiozitate și asumare. Jocul căutării vinovaților în locul asumării contribuțiilor blochează comunicarea în ”vârtejul vinei”. În schimb, curiozitatea de a explora erorile ca oportunități de învățare creează climatul de siguranță psihologică de care au nevoie echipele pentru a dezvălui erorile. Pentru că, nu-i așa, o oportunitate de dezvoltare începe de la recunoașterea ei. Înțelepciunea de a lăsa spațiu dezvoltării ideilor în fața diferențelor dintre persoane și de a pune de-o parte ierarhiile formale de putere. În acest fel se creează contextul care stimulează creativitatea și încurajează concentrarea pe colaborare și expertiză.

Și în final, poate cea mai bună recomandare care susține reziliența și inovația este să aduceți mai multă claritate în deciziile implicite și conștiente pe care le luați. Întrebați -vă adesea care sunt asumpțiile și paradigmele tacite care vă conduc deciziile? Cât de mult ești conștient/ă de ele și de impactul lor asupra alegerilor tale?