Ce nu este sindromul burnout. Sau cinci mituri despre sindromul burnout

Ce este sindromul burnout?

Știați că studii recente¹ estimează costuri totale anuale cauzate de stresul ocupațional între 221,13 milioane și 187 bilioane US$? Și că între 70% și 90% dintre aceste costuri reprezintă pierderi de productivitate? Stresul profesional cronic se cristalizează sub forma sindromului burnout, sindrom care afectează 1 din 3 persoane active profesional². Acest sindrom este rezultatul unui proces lent, discret, dar perseverent de deteriorare a stării de bine profesionale și are consecințe devastatoare pentru sănătatea, performanța și eficiența individuală și a organizației. Christina Maslach, profesor emerit în psihologie la University of California, Berkeley, SUA cunoscută pentru cariera de cercetare despre sindromul burnout, îl descrie pe acesta prin:

a) o stare constantă, accentuată și parcă fără soluționare de epuizare emoțională,

b) o atitudine de indiferență emoțională, detașare care poate merge până la forma cronică de cinism în interacțiunile specifice rolului profesional (cu colegi, colaboratori, pacienți, elevi etc.) și

c) insatisfacție profesională, neîmplinire față de rezultatele muncii actuale.

Ce nu este sindromul burnout. Sau cinci mituri despre sindromul burnout

1. Sindromul burnout afectează doar persoanele din domenii profesionale sociale, cum ar fi personalul medical sau din învățământ.

Acest mit pornește de la premisa că relațiile profesionale încărcate emoțional sunt cele mai stresante, și de aceea meseriile care cer contact social constant sunt mai vulnerabile. Sindromul burnout se dezvoltă ca răspuns la stresul ocupațional susținut, indiferent de natura sau sursa acestui stres. Stresul ocupațional susținut înseamnă un dezechilibru, o nepotrivire dintre responsabilitățile profesionale și resursele personale și organizaționale pe care le gestionează o persoană. Acest dezechilibru apare când o persoană se confruntă cu prea multe responsabilități profesionale (solicitări și provocări) însă nu dispune de suficiente sau potrivite resurse personale și organizaționale. Solicitările și provocările profesionale sunt acele situații care cer consum susținut de energie, ca de exemplu volumul mare de muncă, termene limită prea multe și presante sau promovarea spre un rol profesional nou și care, în timp, pot duce la extenuare. Gestionarea eficientă și echilibrată a acestor responsabilități depinde de potrivirea lor cu resursele personale (ca mecanismele de a face față stresului sau competențele profesionale congruente cu rolul profesional) și a suportului oferit de organizație și lider. Așasar, orice persoană activă profesional poate fi expusă riscului de a dezvolta sindromul burnout.

2. Doar tinerii ajung să dezvolte sindromul burnout.

Acest sindrom nu este consecința unei abordări idealiste, nerealiste la începutul parcursului profesional, ci este rezultatul unui loc de muncă neadecvat, toxic, încărcat cu prea multe responsabilități. Nu este nici rezultatul unei săptămâni sau luni stresante sau al unei singure surse de stres (ex. relația competitivă cu colegul de birou), ci al unui cumul constant și încâlcit de surse multiple și diverse de stres. Una dintre consecințele acestui sindrom este schimbarea locului de muncă sau chiar schimbarea radicală a domeniului de activitate, iar la persoanele cu experiență îndelungată de muncă sindromul burnout se exprimă prin solicitarea pensionării anticipate. Așasar sindromul burnout se poate dezvolta în orice etapă de carieră.

3. Persoanele afectate de sindromul burnout sunt persoane triste care se plâng și se victiminează încontinuu.

Știați că rolul factorilor individuali, ca de exemplu temperamentul sau trăsăturile de personalitate în dezvoltarea sindromului burnout este cel mai mic? Factorii specifici rolului profesional și organizației ca lideri toxici, colaborări încărcate emoțional (cu parteneri, pacienți, elevi etc.), sau relații negative în echipele de lucru sunt factorii care contribuie semnificativ la dezvoltarea lui.

4. Există puține persoane care dezvoltă sindromul burnout

Acest sindrom este denumit „criminal silențios” sau „epidemia invizibilă” din două motive principale: a) efectele negative pentru persoane, organizații și societate sunt din ce în ce mai documentate și b) date recente informează despre o creștere constantă și îngrijorătoare a numărului persoanelor afectate de acest sindrom, în ciuda unui interes substanțial față de acest subiect. Există de asemenea sisteme medicale în țări precum Olanda sau Suedia care permit diagnosticarea și acordarea de concediu medical pentru sindromul burnout.

5. Sindromul burnout afectează mai degrabă femeile decât bărbații.

Nu există diferențe de gen în ce privește frecvența sindromului burnout, însă studiile arată diferențe foarte fine în forma de manifestare: femeile pot exprima mai des epuizarea emoțională, în timp ce bărbații detașarea emoțională față de emoțiile celorlalți (ex. ale colaboratorilor, pacienților, elevilor etc.). 

Sumarizând, sindromul burnout este considerat „depresia în muncă” pentru că erodează  în cele mai importante aspecte ale vieții profesionale ale unei persoane. Ce poate face fiecare din noi pentru a preveni răspândirea lui este implicarea activă și cu grijă față de relațiile profesionale pe care le construim cu ceilalți.

***

¹ Hassard, J., Teoh, K. R. H., Visockaite, G., Dewe, P., & Cox, T. (2017, March 30). The Cost of Work- Related Stress to Society: A Systematic Review. Journal of Occupational Health Psychology. Advance online publication.

²Bria, M., Spânu, F., Băban, A., & Dumitrașcu, D. (2014). Maslach Burnout Inventory – General Survey: Factorial validity and invariance among Romanian healthcare professionals. Burnout Research, 1(103-111). DOI:10.1016/j.burn.2014.09.001