Filmul de vineri: Cercul poeților dispăruți
Cercul poeților dispăruți (1989), este povestea a șase tineri de la Academia pentru băieți Welton, un internat renumit pentru performanțele sale. Odată cu sosirea la academie și preluarea postului de profesor de engleză de către carismaticul și neconvenționalul John Keating, cei 6 băieți își văd viața dată peste cap.
Filmul vorbește despre modelul profesorului care vede și înțelege ce stă ascuns, latent, în fiecare elev, și care are ca misiune scoaterea la lumină a potențialului. Avem în fața ochilor un film despre devenire și despre cum un alt bărbat eliberează și ghidează tineri aflați în căutarea expresiei propriei masculinități. Este un film care evidențiază nevoia bărbatului de a nu fi șlefuit și condus de norme rigide, de puterea și dominația altora asupra spiritului său, ci de a contesta status-quo-ul atunci când situația și valorile proprii o cer – integritate, curaj, responsabilitate. Este o descoperire a ceea ce înseamnă asumarea propriului drum și a provocărilor care derivă din această decizie, mai ales atunci când contravine tradițiilor.
Toate acestea cu ajutorul poeziei, expresia puternică și încărcată de esență a poetului, a viziunii sale, și o forță motrică atunci când fondul și forma sunt îmbinate cu măiestrie. Astfel, filmul ne demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că latura sensibilă a bărbatului poate fi o forță creatoare ce are darul de a mișca lumea.
Cercul poeților dispăruți este în topul meu de 5 filme preferate. Iar înainte de a vă dori vizionare plăcută, vă las să reflectați alături de un fragment dintr-un faimos elogiu adus poeziei prin raportarea la poetul Robert Frost, de către președintele John F. Kennedy: Când puterea conduce oamenii spre aroganță, poezia le amintește de limitările ei. Când puterea îngustează orizontul preocupării omului, poezia îi amintește de bogăția și diversitatea propriei existențe. Când puterea corupe, poezia purifică. Pentru că arta stabilește adevărul uman de bază ce trebuie să servească drept punct de reper al judecății noastre.
O Captain! my Captain!
