Mind Education

Cum ne alegem partenerul?

Ce înseamnă îndemnul alege cu inima? Și cum se face că unii aleg „bine” de la început – sunt ei norocoși, au avut mână bună sau vreo ecuație matematică?! – în timp ce alții par să aleagă mereu „prost” – orice ar face, oricum ar da-o – sfârșind în același lanț vicios de dezamăgiri?

Apoi sunt cei care aleg să se resemneze – nu este perfect, dar oricum ceva mai bun e complicat de găsit –, la fel cum sunt unii care stau prea mult într-o relație abuzivă sau, deopotrivă, alții care hotărăsc mult prea devreme să iasă dintr-o relație, fără a-i da nici o șansă celuilalt. „Nu simt că este THE ONE” sau „Am simțit la început că e EA și acum nu mai simt asta, trebuie să caut pe altcineva, pe EA”.

Lumea iubirii pare – și chiar e! – complicată și, adesea, pentru unii fără ieșire. Filmele, ca și relațiile, au scenarii și mesaje care creează și mai multă confuzie. Molly (Meryl Streep) și Frank (Robert De Niro) în filmul Falling in Love se întâlnesc când amândoi sunt căsătoriți, se îndrăgostesc, aleg să divorțeze și se regăsesc când sunt disponibili – și filmul ne dă speranța unui final fericit. Este oare soluția multor cupluri aflate în necaz? Francesca, din Podurile din Madison County, a ales, pe de altă parte, să rămână alături de soțul ei. A ales oare bine?

Ador filmele și poveștile de dragoste, însă iubirea ca sacrificiu, renunțare, resemnare sau durere – știu că mă iubește, dar nu poate divorța pentru că este un bărbat responsabil și nu își lasă nevasta și copiii pe drumuri etc. – nu înseamnă iubire. Despre ce vorbim aici? Când iubirea celuilalt este o suferință ai nevoie de ea? Iubirea adevărată, frumoasă, sănătoasă, reală este una grea adesea, însă sentimentul, preocuparea, decizia sunt împărtășite de doi: aleg amândoi relația, au grijă unul de sentimentele celuilalt, chiar dacă uneori se rănesc. Repară, se reapropie, își recâștigă încrederea. Și iubirea. Mereu. Nu aleg distanță, justificările, în numele neputințelor personale. Eu, spre exemplu, îmi doream o Francesca fericită, iubită și care să iubească; și la fel și pentru soțul ei, să se simtă iubit. Sacrificiul este o povară dureroasă.

Una peste alta, nu vrem să stea nimeni alături de noi din milă sau compasiune, ci pentru că ne iubește și noi îl iubim.

De aceea, vă propun să reflectați la câteva lucruri când alegeți, din inimă, și cu tot sufletul, omul de lângă voi:

Dă-ți timp să-l cunoști pe celălalt. Fără grabă, „urgențe”. Când suntem îndrăgostiți și mai suntem și într-un moment când ne dorim să ne „așezăm”, tindem să confundăm „chimia” sexuală, atracția, intensitatea emoțiilor cu iubirea. Încă nu îl cunoști și nu te cunoaște. Dacă ai ieșit o dată sau de două ori cu el și deja te vezi căsătorită și cu copii, „într-o relație asumată”, îți recomand să savurezi momentele fără atât de multe proiecții în viitor. Să te cunoști alături de cel pe care acum îl dorești. De ce anume ai nevoie și de ce are el sau ea nevoie. Sigur, nici amânarea sau neasumarea relației nu sunt un semne bune, însă asta e cu totul altceva. Dacă simți că încă „nu ești pregătită”, că mai ai nevoie de timp, poate te ajută să-ți explorezi fricile, teama de abandon, de respingere. Iar celebrul „dacă găsesc pe cineva mai bun între timp” e doar o formă de amânare provenită din nesiguranță personală.

Fii atent la cum rezolvați primele certuri sau dispute. Vei avea nevoie de un partener dispus să rezolve lucruri alături de tine, nu să evite, să fugă sau să dea vina pe tine. Cu greu ne schimbăm obiceiurile. Dacă la început, din teama de a nu o supăra sau de a nu îl enerva sau înfuria, alegem să „trecem cu vederea”, pe termen lung nu cred că e o idee bună. Pe de altă parte, uneori cuplurile ajung în plină luptă pentru putere foarte devreme, fără o perioadă de „miere”, ori au ieșit de prea puțin timp dintr-o altă relație și rănile nu sunt închise – sau relația nu este închisă –, ori sunt într-o perioadă dificilă, neautonomi și cu teribile frici de singurătate, dorindu-și o relație mult prea repede.

Atracția fizică contează foarte mult, la fel și compatibilitatea sexuală. Însă adesea o relație de prietenie se poate transforma într-o relație de iubire cu atracție fizică și sexuală. Oricum ar fi, nu poți trăi o viață alături de un om de care nu ești atras fizic, doar pentru că sunteți buni prieteni. Apoi mai intervine, oricât ne păcălim, preocuparea partenerului pentru aspectul lui fizic, îngrijit, atent. Mesajele de genul să mă placă așa cum sunt sunt puerile. Să fie conștient că iubirea și atracția de zi cu zi sunt două lucruri diferite. Atracția ne menține interesul, stîrnește noutatea. Și toate hrănesc iubirea.

Alege din motive sănătoase, nu din frică, deprivare, singurătate. Și alege un partener disponibil emoțional. Când încă suntem foarte răniți, „chimia” ne va împinge către partener indisponibil, chiar dacă aparent nu este așa – și, nu, nu ai nevoie de asta. Apoi, oricât de rece vi s-ar părea, contează să aveți aceleași valori, stil de viață și viziune asupra relației. Listele de calități contează mai puțin, important e să puteți trăi cu defectele celui de lângă voi. Mulți dintre noi avem o „listă” cu calitățile partenerului, însă dacă ne uităm la cum alegem, ei bine, criteriile sunt altele. Defectele sunt mai puternice decât calitățile, și înțelept este să vedem cum și dacă putem putem trăi cu ele. Și nu vă repeziți să intrați într-o relație cu gândul că îl veți „repara, salva sau schimba” pe partener. O relație bună este o relație între doi adulți.

Nu-ți alege un partener care să-ți reactiveze vulnerabilitățile din trecut, ci unul cu aceeași maturitate emoțională. Dacă vreau să-mi aleg un partener matur emoțional, disponibil, responsabil, autonom, alături de care să îmi trăiesc viața în acord cu valorile mele, atunci eu am nevoie să evoluez. Și atracția mea va fi pentru bărbați sau femei din ce în ce mai mature. Eu pot să am control asupra mea, și tot eu sunt cea care pot evolua. Spre exemplu, să mă văd cu bărbați pe care inițial nu credeam că îi plac, și să am surpriza în timp să descoper un iubit fermecător. Impulsul inițial nu este întotdeauna un bun semn. Alegem familiaritatea, similaritatea și proximitatea. Alegem pe cineva ca și noi, chiar și asemănător, familiar, din preajma noastră, pe cel ce „era acolo dar nu l-am văzut”. Este adevărat că sunt și situații în care ne îndrăgostim când trecem printr-un mare disconfort sau suntem foarte emoționali. Un divorț, pierderea unui loc de muncă sau a unui prieten.

Discutați subiectele importante înainte de căsnicie. Multe cupluri evită să discute subiecte dificile pentru că nu li se pare „romantic”. Poate fi așa, însă este sănătos pentru cuplu. Discutați tot, vă va prinde bine: despre căsnicie, bani, copii, religie, viziunea asupra relației, frici și temeri legate de relație etc. Nu trebuie să aveți subiecte pe care „le țineți în voi” din frică, jenă sau de teama de a nu-l „supăra” pe celălalt. O bună relație înseamnă siguranța că pot vorbi despre tot ce mă frământă. Nu există „suflet pereche” sau partener „perfect”. Sunt eu cu puterea și maturitatea mea de a iubi și de a avea o relație frumoasă, care înseamnă pasiune, dar și efort. Greutăți, crize majore, certuri, probleme. Pe care le vom depăși împreună.