Filmul de vineri: Amour, 2012
Săptămâna aceasta vă recomand să vizionați „Amour”, un film care a câștigat Palm D’Or în 2012, regizat de austriacul Michael Haneke. Filmul spune povestea de dragoste a unui cuplu octogenar format din Georges și Anne. Amândoi sunt foști profesori de muzică cu gusturi alese, care încă se iubesc și duc o viață liniștită și fericită într-un apartament din Paris. Dragostea dintre ei nu a dispărut de-a lungul timpului, ci s-a transformat în devotament și respect reciproc.
Într-o zi, Anne are un accident vascular cerebral, iar relația lor este supusă testului. Astfel, Georges este pus într-o situație foarte dificilă, aceea de a avea grijă de soția lui paralizată, situație pe care o gestionează cât poate de bine, cu multă afecțiune și atenție. Cu toată răbdarea de care dă dovadă, Georges are momente în care se simte deznădăjduit, incapabil să continue să-și susțină soția în perioada dificilă prin care trece.
În tot acest timp, Anne se simte rușinată de boala grea care îi degradează abilitățile fizice și psihice: nu mai poate face nimic fără ajutor, este în permanență dependentă de Georges sau de infirmiera care îi mai ajută. Încetul cu încetul ajunge să își piardă și abilitatea de a comunica. Fiindu-i atât de dificil să se mai accepte pe ea însăși, Anne nu mai reușește nici să observe și să accepte grija și afecțiunea lui Georges față de ea. Trecând printr-un tumult de stări, de la nepăsare la tristețe, la revoltă, la un moment dat, amândoi ajung să își dorească moartea.
Prin prisma bolii nemiloase a lui Anne, „Amour” se concentrează pe analizarea reacțiilor celor doi, dinamica dintre ei și a modului în care dragostea lor se transformă. Deși Anne ajunge o umbră a persoanei care fusese, Georges, prin dragostea și respectul pe care le simte față de ea de atâția ani, găsește forța interioară de a-i fi alături. Cu toate că în relația lor nu mai era vorba despre pasiune, iubirea are alte forme: grijă, răbdare, respect, afecțiune, prietenie, fiind hrănită de toți anii în care și-au fost alături și de toate momentele diverse pe care le-au petrecut împreună.
„Amour” este, ca majoritatea filmelor lui Haneke, un film lent, greu de digerat, pe care mulți îl găsesc trist. Haneke insistă și reușește cu măiestrie să expună în mod onest realitatea, fără adăugiri artistice menite să manipuleze audiența. Astfel, ceea ce înțeleg eu din acest film este că importanța iubirii nu stă numai în momentele frumoase petrecute împreună ci și în compasiunea, toleranța, grija și răbdarea pe care le ai cu partenerul în momentele cele mai dificile prin care trece. Deși iubirea nu poate învinge boala sau moartea, ea poate da puțină culoare și forță interioară în perioadele grele.
