„Generația EU”- Depresia și îndreptățirea la tineri

 CE ÎNSEAMNĂ DE FAPT „GENERAȚIA EU”?

Nu putem nega faptul că generația actuală de tineri (mai specific cei născuți între anii 1980 și 2000) este complet diferită față de generațiile anterioare, iar această discrepanță este un subiect demn de cercetat. După cum descrie și Jean Twenge în cartea sa, “Generation Me: Why today’s americans are more confident, assertive, entitled – and more miserable than ever before”, tinerii de azi sfidează normele sociale, tradițiile și regulile, în favoarea plăcerii personale și a libertății de exprimare, a libertății „de a fi ei înșiși”.

De unde a apărut acest individualism obsesiv? Una din principalele cauze este promovarea, încă din vremea copilăriei, a ideii conform căreia fiecare este special în felul său. Conceptul de stimă de sine este introdus tot mai des în programe și curricula școlară – ceea ce nu este o inițiativă greșită. Dar copiii nu sunt învățați că stima de sine este un rezultat al perseverenței, învățării și al rezultatelor, ci sunt încurajați să considere că sunt extraordinari fără dovezi bazate pe realitate, prin simplul fapt că există. Aceste practici, din nefericire, au dat naștere unei generații care nu face față la critică și care arată semne de îndreptățire și narcisism.

STANDARDE RIDICATE ȘI AȘTEPTĂRI NEREALISTE

Mesajele de tipul „Orice e posibil dacă crezi în tine” și „Poți deveni orice îți dorești” sunt la ordinea zilei. Majoritatea copiilor și adolescenților au fost bombardați de ele, prin urmare rezultând într-un „optimism nerealist” în ceea ce privește limitele care există în realitate. Astfel au apărut așteptările nerealiste pentru carieră, faimă, relații, venit; Twenge a menționat faptul că tinerii de acum aleargă după aceste idealuri și amână pe cât de mult posibil stabilitatea, viața de familie și o carieră rezonabilă.

După cum era de așteptat, aceste idealuri nerealiste își lasă amprenta și în felul în care este perceput romantismul și viața de cuplu. Mulți dintre noi am devenit deja familiari cu termenul de „hookup culture” – când relațiile sunt de scurtă durată, bazate pe sex, criterii superficiale și plăceri de moment. Pentru că așteptările legate de relații sunt atât de ridicate (după cum suntem învățați de social media) dezamăgirea este inevitabilă. Prin urmare, mulți aleg sa se apere de o eventuală suferință și să nu investească emoțional în relațiile intime.

O CREȘTERE MAJORĂ A NIVELULUI DEPRESIEI

Toate așteptările nerealiste menționate anterior se întâlnesc, în cele din urmă, cu dezamăgirea, care poate fi motivul principal pentru care această generație înregistrează niveluri ridicate atât de depresie cât și de anxietate. Stresul apare încă de pe vremea liceului, când începem să ne gândim la viitor și carieră – presiunea de a face alegerea corectă este foarte mare, mediată de dorința de a avea succes și de a fi mai bun decât ceilalți. Mai târziu, în timpul facultății și după, pot apărea dificultăți în a găsi un job în domeniul ales, sau venitul primit la primul job nu este corespunzător așteptărilor. Acestea sunt momentele de răscruce în care credința „eu sunt special, pot face orice vreau” se transformă în „eu sunt special, dar lumea nu e corectă”. 

Dispariția comunităților, a accentului pe grup, creșterea frecvenței divorțurilor sunt factori care fac tinerii să perceapă relațiile cu cei din jur că fiind instabile. Fixarea exclusiv pe carieră se poate dovedi a fi dăunătoare, deoarece atunci când apar situațiile dificile nu există un suport social adecvat care să ne ajute în procesul de adaptare.

ÎN CONCLUZIE

Cu toate că putem observa câteva statistici îngrijorătoare în ceea ce privește „Generatia Eu”, e util de menționat că tinerii de acum au adus și beneficii societății – toleranța și acceptarea necondiționată au devenit practici populare, rasismul și homofobia sunt mult mai rar întâlnite, sexualitatea nu mai e un subiect tabu, ci a devenit o caracteristică personală, asumată.

Dacă ne dorim să schimbăm atitudinea îndreptățită care este definitorie acestei generații, primul pas este de a renunța la campaniile care încurajează stima de sine dusă la extrem și să ne concentrăm în a-i învața pe copii și adolescenți să descopere domeniile la care se pricep și să fie încurajați să investească în acea direcție. Consilierea și programele de orientare în carieră trebuie modificate în așa fel încât să le arate elevilor posibilități realiste în ceea ce privește cariera.