Personalitățile dificile la locul de muncă: personalitatea pasiv-agresivă
O mare parte din oameni își petrec mai mult timp la serviciu decât în orice alt context în afara casei, în cazul în care au un job full-time. Așadar, se poate întâmpla să petreacă mai mult timp cu colegii de serviciu decât cu familia sau prietenii. În aceste condiții, interacțiunea constantă cu colegi care au personalități mai dificile poate fi o provocare mare și poate avea un impact asupra stării de bine, a sănătății angajaților și, implicit, asupra întregii companii.
În mod special, comportamentul pasiv-agresiv la locul de muncă vine cu niște costuri uriașe: productivitate scăzută, frustrare, stres, anxietate. Persoanele cu tendințe pasiv-agresive își exprimă indirect ostilitatea, evitând, de cele mai multe ori, conflictele. Poate părea greu de crezut, dar calea către a crește productivitatea și a reduce stresul este prin abordarea conflictelor și gestionarea lor într-un mod sănătos, nu prin evitarea lor.
Originile personalității pasiv-agresive
„Nimeni nu trebuie să-mi spună ce să fac”, „Dacă urmez regulile, îmi pierd libertatea”, „Pretind că sunt de acord cu ceilalți ca să nu ne certăm” – sunt câteva exemple de convingeri care pot ghida reacțiile și comportamentul unei persoane cu trăsături pasiv-agresive.
Pasiv-agresivitatea este este pur și simplu expresia indirectă a ostilității. Poate lua forma unei atitudini negative generale, cum ar fi păstrați resentimente sau să stați bosumflat. Se poate manifesta, de asemenea, prin rezistență – atât ascunsă (întârziere, încăpățânare), cât și deschisă (sarcasm sau bârfă). Acest comportament are adesea rădăcini în experiențele timpurii. Copiii crescuți în familii în care este periculos să adreseze conflictele învață să își înăbușe emoțiile, în special furia. La locul de muncă, cei care au suferit consecințe negative ca urmare a exprimării dezacordului, cum ar fi ostracizarea, disciplinarea sau chiar concedierea, pot să învețe să nu intre în conflicte.
Pentru o persoană cu comportamente pasiv-agresive, convingerile predominante sunt legate de control și de rezistență: „Dacă ascult de persoana X, nu mai dețin controlul”, „Ca să păstrez controlul, trebuie să fac așa cum știu eu”. Totuși, „spun că fac ca ei, altfel ne certăm și pierdem timpul în care aș putea rezolva problema în felul meu”, „am moduri unice de a rezolva problemele și prea puțini pot să le înțeleagă”. Practic, aceste convingeri fundamentale în privința controlului vă pot aduce în situația de a vă opune regulilor pentru a vă proteja independența. Cu toate astea, pentru a rămâne în relații bune cu ceilalți, sunteți formal de acord să respectați procedurile, dar în realitate lucrați în stilul propriu.
Convingerile persoanei cu tendințe pasiv-agresive se învârt în jurul nevoii de a intra în grațiile figurii de autoritate și face asta printr-o conformare superficială. Dar, dacă această conformare devine problematică și nu primește ceea ce așteaptă, persoana va fi convinsă că i se face o mare nedreptate. Pornind de la premisa că dă prea mult și primește prea puțin, persoana pasiv-agresivă este convinsă că nu i se recunoaște contribuția specială, unică, și că ceilalți nu sunt capabili să o înțeleagă.
Ce pot face ca să combat tendințele pasiv-agresive?
- Recunoașteți comportamentele pasiv-agresive
Primul pas în a deveni mai puțin pasiv-agresiv este să fiți mai atent la comportamentele dumneavoastră. Feriți-vă de comportamente cum ar fi retragerea socială, bosumflarea, îndeplinirea pe jumătate a sarcinilor (intenționat), încăpățânare și amânare. Înarmați-vă cu răbdare: aceste comportamente nu s-au dezvoltat peste noapte, așa că schimbările vor necesita timp și determinare.
- Nu lăsați problema să crească
Refuzul de a aborda o problemă, de a vă confrunta în mod direct colegii pentru ceva ce vă deranjează este tot o caracteristică a comportamentului pasiv-agresiv. Asta nu înseamnă că trebuie să intrați în conflicte la orice mic deranj și nici că trebuie să fiți agresiv în abordare. Înseamnă, însă, că e indicat să fiți transparent, dar fără a vă jigni sau critica colegii. Pentru a vă fi mai ușor să gestionați conflictele, în loc să le evitați, poate fi de ajutor dacă le priviți ca pe niște situații de învățare: ce anume vă deranjează în contextul respectiv, ce vă declanșează starea/comportamentul, când anume v-ați mai simțit/comportat așa, cum reacționează interlocutorul la aceste comportamente și cum ați putea să puneți problema diferit pentru a vă îmbunătăți relația cu persoana respectivă ca să puteți lucra din ce în ce mai eficient.
- Exersați-vă autocontrolul
Învățați să vă exprimați sincer și cu respect. Este important să vă înțelegeți întâi dificultățile de confruntare, de exprimare directă a nevoilor, de unde provin ele, în ce contexte le mai întâlniți, ca să puteți crește controlul pe care îl aveți asupra lor. Nu este un demers ușor, mai ales când a funcționat așa ani de zile și v-a adus beneficii (de cele mai multe ori, pe termen scurt). Totuși, este indicat să vă uitați la dumneavoastră și să înțelegeți mai bine ce convingeri și gânduri vă ghidează emoțiile și comportamentele. Odată ce înțelegeți ce vă deranjează, puteți începe să vă comunicați cât mai clar dorințele sau neplăcerile.
Scoateți învinovățirea din discursul dumneavoastră (fie că e la adresa dumneavoastră sau a altcuiva) și comunicați-vă sentimentele într-o manieră pozitivă, cu respect pentru nevoile celorlalți. Deschiderea în acest mod vă poate face să vă simțiți mai vulnerabili la început, dar veți câștiga încredere pe măsură ce progresați.
De exemplu, s-ar putea să vă deranjeze dacă un coleg ia întotdeauna ultima ceașcă de cafea, dar nu face alta proaspătă pentru restul colegilor. În loc să stați supărat/bosumflat fără să faceți nimic până când se umple paharul ca să „puteți” răbufni, puteți spune direct și concret ce vă deranjează: „Văd că ai luat ultima ceașcă de cafea. Ar fi de ajutor dacă, atunci când iei ultima ceașcă, ai face cafea proaspătă, ca să aibă și ceilalți colegi în pauză. Ce spui?”
