Personalitățile dificile la locul de muncă: personalitatea antisocială
O mare parte din oameni își petrec mai mult timp la serviciu decât în orice alt context în afara casei, în cazul în care au un job full-time. Așadar, se poate întâmpla să petreacă mai mult timp cu colegii de serviciu decât cu familia sau prietenii. În aceste condiții, interacțiunea constantă cu colegi care au personalități mai dificile poate fi o provocare mare și poate avea un impact asupra stării de bine, a sănătății angajaților și, implicit, asupra întregii companii.
Puteți citi mai multe articole din seria personalităților dificile la locul de muncă aici.
Azi vom discuta despre dificultățile cu care se confruntă persoanele cu tendințe antisociale pentru a înțelege cum se manifestă, care sunt credințele lor și ce se află, de fapt, în spatele atacurilor și a măștii de putere.
„Nu suport să fiu slab”
Colegul cu tendințe antisociale are o dorință extraordinară de a domina, de a avea puterea. Își dorește să îi poată controla pe ceilalți, să îi aibă la mână și să se poată folosi de aceste lucruri pentru a-și atinge scopurile. Desigur, această motivație puternică vine dintr-o vulnerabilitate foarte mare la neputință. El nu se poate nici măcar gândi despre sine că este „slab”. El nu greșește. În orice situație, indiferent cât de dificil îi este, afișează această mască de control și putere. Poate să suporte orice îi apare în cale pentru că altfel ar însemna că nu este în control, că nu poate să facă față și asta este pur și simplu inacceptabil, pentru că „Dacă sunt slab, nu merit nimic”, „Dacă sunt slab, nu sunt suficient de bun”. Prin urmare, pentru a-și alimenta iluzia de putere despre el, se detașează de emoțiile lui – dacă le-ar arăta ar fi periculos. Așadar, de cele mai multe ori va alege să nu fie în contact cu propriile emoții și să le ascundă, ca să pară puternic. Ce înseamnă acest lucru, de fapt? Pe moment, „câștigă” – în exterior arată așa cum își dorește. Pe termen lung, nefiind în contact cu propriile emoții, cu propria persoană, se tot adună „restanțe”.
Un exemplu bun în acest sens este Harvey Specter din serialul „Suits” – un avocat cu tendințe narcisice și antisociale accentuate, extrem de competitiv, care ar face orice (în limitele legale) ca să fie cel mai bun. Îi ademenește pe ceilalți și îi exploatează prin manipulări sau îi atacă direct și fără prea multe remușcări. Cel mai des reacționează la furie, în baza nedreptății pe care o resimte că unele persoane au ceea ce își dorește el în acel moment. Serialul leagă destul de bine istoria de viață a lui Harvey cu modul în care gândește și se comportă în prezent. Nu a avut o copilărie strălucită, părinții lui nu se înțelegeau prea bine, tata era absent de multe ori, iar pe mama sa a prins-o de mai multe ori înșelându-l pe tata, deși îi promisese că nu se oprește. De aici și dificultatea, aproape imposibilitatea de a avea încredere în oameni: „Oamenii mă pot trăda oricând”, „Nu pot avea încredere în nimeni”, „Dacă mă arăt așa cum sunt, vor profita de mine”, etc. – credințe specifice unei persoane cu tendințe antisociale. Se consideră singuratic, autonom și special. Foarte rar și cu foarte puține persoane își arată vulnerabilitățile, care de fapt scapă fără ca el să vrea să le expună, în momente de distres mai puternic.
Despre alte vulnerabilități specifice personalității antisociale și despre ce se întâmplă când vine vremea să își dea „restanțele” în următorul articol.
