Reziliența și siguranța sunt în puterea noastră

Deși probabil că „știam” mulți că viața e fragilă, nu am simțit asta atât de intens ca până acum. Mai „știam” din cărți sau din alte conversații că trăim vremuri complexe, ambigue și pline de impredictibilitate, însă istoria noastră recentă nu ne-a confruntat până acum cu o realitate de alertă mondială. Mai auzisem prin prezentări corporatiste că suntem, oameni și procese, interdependenți și că progres fără colaborare nu există, dar cine ar fi estimat că vom simți din plin cât de mult depinde siguranța de colaborare? Baza rezilienței emoționale este siguranța (cu sine și în relațiile cu ceilalți), însă cum poate fi adusă siguranța în timpuri atât de nesigure? Ca să trecem cu bine prin acest context avem nevoie de linișt(ir)e, siguranță și protecție fizică. Pentru că starea de bine e în controlul fiecăruia, indiferent dacă e liniște sau criză, vă propun câteva reflecții despre cum putem face asta.

• Nu lăsa distanțarea socială fizică să se transforme în izolare și singurătate. Conectarea autentică cu ceilalți este pentru starea de bine ca și aerul pentru plămâni. Păstrează legătura cu persoanele apropiate prin conversații constante (ce bine că sunt la îndemână atâtea tehnologii prietenoase); evită însă, din grijă față de ceilalți și față de relația pe care o aveți împreună, să porți doar conversații care accelerează panica sau care duc la conflicte. Chiar dacă urmează probabil momente de triere a relațiilor și de reașezare a priorităților, ai grijă de relațiile importante din viața ta. Gândește-te care sunt acestea. Un exercițiu mental poate fi să răspunzi la scenarii de tipul „dacă ar fi să merg pe lună și ai putea să iei cu tine 3 persoane, care ar fi acelea?”

• Transformă tristețea în compasiune și furia în acțiuni clare și prompte. O relație sănătoasă cu viața noastră interioară înseamnă recunoașterea și acceptarea lor ca emoții sau gânduri, fără să fie bune, rele, sau nepotrivite. Ceea ce alegem să facem cu aceste emoții și gânduri este în puterea noastră și ține de maturitate. Când observi de exemplu că devii trist, gândește-te ce te-ar ajuta fix în acel moment și fă-l. O ciocolată? O plimbare? Să dansezi pe muzica preferată? Aceasta înseamnă compasiune față de sine. Să te accepți și când ești vulnerabil, și când ai nevoie de o pauză. Sau când te acaparează furia pentru că ceva ți se pare revoltător, în loc să fii reactiv, alege să inspiri adânc de trei ori și apoi să evaluezi ce acțiuni e potrivit să iei.

• Înlocuiește presiunea cu blândețe. Față de noi, de ceilalți și față de fragilitatea vieții. Presiunea de a fi bine sau de a-i ajuta pe ceilalți, de exemplu, înlocuiește-le cu grija față de tine și înțelegere față de complexitatea contextului actual. Meditația e poate cea mai aproape modalitate de a avea grijă de tine în momente de alertă. Sunt multe aplicații online care susțin asta, unele fără costuri, ca smilingmind.com.au sau altele care oferă reduceri pentru cei care nu își pot menține abonamentul (Waking Up și Making Sense, de exemplu).

• Observă când se instalează apatia și înlocuiește-o cu reflecție. Corpul e cel mai bun păstrător de stres, așa că folosește acele momente de apatie ca o invitație la auto-cunoaștere. Apatia, starea de resemnare este una din reacțiile creierului la situații stresante, percepute ca periculoase. Este un răspuns extrem de adaptativ atunci când te atacă ursul, dar în situații de stres acut ca cele de acum blochează mobilizarea de resurse și capacitatea de recuperare. Cum recunoști că ești stresat, unde în corp se așează stresul? De cele mai multe ori îl găsești în fruntea încruntată; sau simți o presiune în gât și bolovani în stomac. Și în umerii ușor ridicați și tensionați; sau în spatele încovoiat, cu umerii lăsați în voia gravitației; după o vreme, în dureri musculare, de spate sau de stomac. În respirația sacadată, superficială, rapidă. Unele persoane încep să tușească (inconștient) atunci când sunt stresate și după ce se destind, s-a oprit și tusea. Când observi aceste amprente de stres, inspiră adânc, profund, de trei ori. Fă câțiva pași (la aer, pe balcon). Sau câteva exerciții ușoare. Ascultă muzica preferată, dansează. Chiar și 10 minute de mobilizare fizică ajută eliminarea stresului din corp.

• Creativitate, nu plictiseală. Ești închis în casă, și nici nu știi pentru cât timp. Poate părea înfiorător de plictisitor. Dar te-ai gândit că poate fi la fel de bine un experiment personal, de cunoaștere? A ta, în profunzime? Poți considera timpul de #stauîncasă ca o invitație la reașezarea și împrietenirea cu nevoile tale fundamentale. De conectare cu tine și cu ceilalți, doar că acum e momentul să găsești metode noi, creative prin care să o faci. Să testezi care sunt cele mai potrivite pentru tine (conversații video, mesaje vocale, rețelele sociale).

Reziliența e procesul de adaptare cu consum minim de energie la orice context (de criză, de stres cronic, sau de confort) prin recunoașterea și folosirea flexibilă a resurselor disponibile. Altfel spus, e tocmai puterea și proactivitatea fiecăruia de a căuta resurse și soluții atunci când problemele devin epidemice. Așadar transformați cu măiestrie timpul actual din panică și îngrijorare în explorare, cunoaștere, înțelegere și compasiune.