Mind Education

Amânări și promisiuni încălcate în cuplu

Sursa foto: instagram.com/stampsonthepassport

Încrederea oferă acea zonă de siguranță esențială intimității unui cuplu, așa cum spațiul erotic, erotismul înseamnă vitalitate, regăsire și pasiune. Fără încredere, trăim cu o permanentă frică și îndoială – de noi, de cel de lângă noi, îngrijorări și neliniște ce menține și amplifică distanța și detașarea.

Un subiect care produce rupturi sau împiedică încrederea sunt amânările și evitările unuia sau ambilor parteneri. Spui că faci ceva și nu faci, deși ai promis. Promisiunile încălcate. Și apar dezamăgiri, critică și reproșuri. Promisiuni mici, cum este că plătești factura de gaz sau că dai un telefon sau unele mai mari și mai importante pentru partener, cum este rezolvarea unor probleme financiare ale familiei. Discuții care se sfârșesc cu reproșuri – încrederea este din nou ruptă.

Nu pot conta pe ea sau pe el! Nu mă pot baza pe ceea ce spune. Cum pot să mai am încredere când îmi promite că face ceva și nu respectă ceea ce spune? Și apoi mereu, dar mereu vine cu explicații, justificări, scuze…m-am săturat de scuze și, mai frustrant pentru mine, este că și dă vina pe mine, că eu nu sunt cel înțelegător și că o critic. Înțeleg și că suntem diferiți, însă aș vrea să știe cât de importante sunt pentru mine anumite lucruri și să nu fie toată discuția despre ea. Atunci mă gândesc la ea ca la o persoană atât de egoistă.

De ce amâni, de fapt?

Amânarea și abandonul. Conectarea și disponibilitatea în familie și istoria relațiilor tale au fost o problemă. Ai trăit fără practica acestui gest aparent simplu. Dacă spui că faci ceva atunci vei face acel lucru, sau dacă se schimbă ceva îl anunți pe partener. Atenția, disponibilitatea emoțională este și față de el sau ea nu doar față de tine. Dacă un lucru nu este o prioritate pentru tine, nu înseamnă că nu este pentru celălalt. Amânarea apare adesea la cei care au mari dificultăți de auto-control și se vede în toate. La muncă, acasă, cu partenerul, prietenii. O inconsistență și incongruență. Cum simte sau percepe celălalt lipsa ta de incongruență? Adesea că nu poate conta pe tine și că reacționezi defensiv când îți reamintește ceva ce nu ai făcut. Ce mă doare este că atunci când el vrea ceva, devine foarte insistent și chiar agresiv, dominant, însă când este vorba despre mine sau ceva ce eu cred că e bine pentru familie, atunci uită, lasă pe ultimul moment sau nu îl face. Pentru cel care se recunoaște în aceste comportamente îi recomand să fie mai atent la congruența și disponibilitatea lui și pentru nevoile celuilalt. Așa cum te abandonezi tu pe tine, îl abandonezi și pe el sau ea.

Amânarea și respingerea. O frecventă plângere a celuilalt este superficialitatea, că te raportezi la sarcini, lucruri superficial, mai ales la cele care NU te privesc. Și sigur, cum se simte acest lucru? Tot ca egoism. Defensivitatea îți menține nesiguranțele personale și ruptura de încredere. Frica ta de greșeală, de propria vulnerabilitate, de imperfecțiunile tale te face să ai o mare problemă cu efortul și consecvența de care ai nevoie pentru a rezolva o problemă, fie cât de mică. Și devii exagerat de sensibil/ă la feedback-ul negativ sau cu greu, sau aproape niciodată nu îți asumi greșelile și îți ceri iertare.  Începe prin a depune un efort congruent cu ce ai de făcut, când fugi, eviți, amâni și rezolvi repede doar ca să scapi asta amplifică neîncrederea partenerului în tine și relație.

Amânarea și neîncrederea, suspiciunea. Tu știi când spui DA, că de fapt nu vei face ceea spui pentru că, simplu nu ai încredere. Și vei face ce crezi tu fără să îi mai comunici partenerului, fără să-i împărtășești și să ai răbdarea de a-l înțelege și de a te face înțeleas/ă. Neîncrederea însă este a ta, a celui suspicios și da, va fi o mare provocare să reînveți să oferi încredere în primul rând, și amânarea o adâncește. Poți începe să spui da sau nu asumat și să-ți ții promisiunile și să te deschizi și către celălalt. Adesea în cuplu, amânarea (uneori cu lunile, anii) ascunde neîncredere. Onest, nu ai încredere în alternativele oferite de partener, dar îți este prea greu să-ți asumi o deschidere și clarificare, o înțelegere și a celuilalt. Pentru că ar implica și schimbări din partea ta. Așa, îți poți și tu justifica amânarea. Însă este o scuză. Cu siguranță nu totul este în alb și negru, așa că începe cu ceea ce ai spus că faci, nu promite mai mult și ori de câte ori mintea începe din nou cu interpretările mai bine o oprești și acționezi.

Amânarea și anxietatea.  Cu cât amâni mai mult,cu atât neliniștea și anxietatea se adâncesc și mai mult. Cu cât faci pași și rezolvi, zilnic, din lucrurile amânate, cu atât crește și forța ta emoțională de a face față disconfortului. Toleranța scăzută la disconfort, îngrijorările sunt cele care îți mențin amânarea. Însă, poți învăța despre anxietate și asta îți va aduce și mai multă liniște și siguranță în cuplu. Tu crezi că ai toate lucrurile sub control, lași pe ultimul moment să rezolvi însă asta îi dă partenerului tău o stare de neliniște. Soluția nu este să îi spui că te ocupi când de fapt nu o faci, ci să vorbești cu el, să-l asculți și să găsiți împreună un mod de a rezolva problemele fără să mențineți aceste conflicte și neînțelegeri ca pot dura o viață întreagă. Dacă pentru el sau ea este atât de important ca lucrurile să fie rezolvate într-un alt ritm, cum ar fi să găsiți împreună o cale în care amândoi să faceți un efort și o schimbare. Nici tu să nu faci lași lucrurile nerezolvate atât de mult timp, și nici el sau ea să nu mai își asume responsabilități care sunt alte tale. Cum ar fi să rezerve el sau ea hotelul sau să plătească facturile?

Cum este cel de partea cealaltă? Când partenerul/ra ta este cel/cea care amână?

Cel mai probabil o persoană hiper-responsabilă, care tolerează greu incertitudinea și are nevoie de mult mai multă structură și predictibilitate. Incertitudinea îi dă o stare de neliniște. Sau o persoană cu o vulnerabilitate de sacrificiu și perfecționism, vrea ca lucrurile să fie bine făcute, la timp și devine cicălitor/re, critic/ă și se înfurie când observă amânările și superficialitatea. Inițial probabil a fost atractiv pentru el sau ea să-ți sară în ajutor, să răspundă nevoilor tale, însă devine epuizant, frustrant și obositor. I-aș recomanda să fie mai atent la propriile lui provocări și amânări. La ce îi dă lui sau ei sentimentul de siguranță. Ce amână el sau ea să facă pentru propriile nevoi?

*Le mulțumim pentru fotografie prietenilor noștri Roxana și Costin de la stampsonthepassport