Bărbatul întreg: Bărbatul și regăsirea puterii lui de a iubi
Am ales să scriu azi, mai ales, pentru bărbați. Puterea și forța de a iubi este o forță interioară, profund influențată de încrederea și siguranța în multe alte relații, nu doar în cea cu partenera sau soția ta. Este o forță care vine din experiențele multor conversații dificile cu oamenii din viața ta, unde alegi sau ai ales înțelegerea, și nu evitarea, detașarea sau judecata fără înțelegerea perspectivei celuilalt. În fiecare relație – cu un coleg, prieten, partener de afaceri sau rudă – apar rupturi, neînțelegeri, nemulțumiri. Amânarea rezolvării lor înseamnă o pierdere a acestei puteri în relații. Puterea de a sta în disconfortul unei relații intime, de a înțelege și perspectiva celuilalt, de a împărtăși și de a dezvălui și povestea ta. Nu e ușor, însă este calea prin care îți menții mintea flexibilă, nu rigidă. Adesea însă îți poți justifica amânarea prin tot felul de mesaje – ai convingerea că îți este atât de clar care au fost intențiile celuilalt. Îți recomand, însă, să ai răgazul de a înțelege ce se întâmplă de fapt între voi. Despre ce este vorba și ce se află în spatele nemulțumirilor. O să câștigi forță și puterea de a rezolva cu dragoste nemulțumirile din cuplu.
Nu cred că poți iubi un om și să ai relații proaste sau distante cu toți ceilalți sau marea lor majoritate. Iubirea partenerei este un dar, al tău, după ce ți-ai îmbunătățit relațiile cu ceilalți și ai învățat despre tine și, de asemenea, din relațiile cu ceilalți. Nu aș pune atât de multă presiune pe partener și cuplu. Relația de cuplu este într-adevăr cel mai intim și profund spațiu pe care îl putem trăi. Unic. Însă ce dăruim și ce oferim relației, ei bine, acesta este un efort din afara relației de cuplu. Unul al relației tale cu tine și ceilalți.
O iubesc, dar nu mai simt că o iubesc!
Un moment dureros și dificil pentru un cuplu este acela în care conștientizezi că îți iubești partenera, însă ai pierdut, cândva, demult, sentimentul de iubire. Te simți deconectat de ea. Departe. Închis. Și îți pierzi și sentimentul de încredere în tine ca bărbat. Cum poate ajunge un bărbat la acest sentiment pierdut?
Cum ajunge un cuplu într-un astfel de impas în care să nu mai simtă iubirea? Un moment extrem de dureros, care pare fără ieșire și soluție. Pentru că, da, ai nevoie și să simți, să fii aproape, să te dezvălui fără teama de dezamăgire, să fii vulnerabil, să vorbești fără să simți că nu ajungeți într-un punct în care să vă acuzați reciproc, să vă reproșați și judecați. Să vă învinovățiți unul pe celălalt.
În primul rând, începutul relației înseamnă mult pentru evoluția unui cuplu. Și profund influențat de convingerile bărbatului și ale femeii despre cine este responsabil și de ce anume este responsabil în relație. Apoi, rănile de la început, nerezolvate.
Uneori, femeia preia controlul și mulți bărbați sunt, mai ales la începutul relației, încântați de alternativă. Cel puțin așa nu vor greși, nu? Când ea alege, ea are inițiative, ea spune ce vrea. Teama de a nu greși sau supăra sau certurile și nemulțumirile inițiale sunt mult mai ușor trecute cu vederea. Poate lucrurile se vor îmbunătăți – ea sau tu vă veți schimba. Însă aduni multe resentimente și frustrare. Ori te simți vinovat și vina te ține departe de a te înțelege tu pe tine. Îți distragi atenția de la felul în care tu ai contribuit. Îți este ușor și pare corect să te închizi în tine pentru că, nu-i așa?, ea reacționează cum nu ai nevoie. Și, da, este adevărat. Când faci un pas, poate greșit, din punctul ei de vedere și ești imediat sancționat, corectat, criticat, pare logic să te retragi. Și, da, nu așa te ajută și sprijină să te corectezi. Iar tu ca bărbat știi asta. Și ea știe asta. Când ea devine ironică sau critică, tu devii defensiv și te retragi, furios și dezamăgit. Furia și vina însă te țin departe de sentimentul de siguranță esențial, acela de a simți dragostea și iubirea, pentru a te reîndrăgosti. Și te poți reîndrăgosti. Însă ai un scut al resentimentelor și al furiei. Despre care poți începe să vorbești, să-l înțelegi.
În al doilea rând, sentimentul de iubire este efectul propriilor tale acțiuni. Nu ni se întâmplă. Nu după ce v-ați cunoscut. Care este contribuția ta la ruptura pe care o trăiți în cuplu? Cum alegi tu să te retragi atunci când partenera simte nesiguranță și se protejează prin control, răceală sau critică? Cât de confortabile îți sunt trăirile tale? Și cât de confortabile îți sunt trăirile ei? Fără să le judeci? Cât de mult te deschizi tu astfel încât ea să te înțeleagă fără să te mai judece? Să o sprijini în a te cunoaște? Și care sunt darurile tale pentru cuplu? Inițiativele, gesturile de dragoste pe care le-ai pierdut sau la care ai renunțat. Pentru că, probabil, te-ai simțit respins sau abandonat. Și cel mai probabil așa a fost. Însă sentimentele sunt oglinda a ceea ce gândim, ce facem, cum avem grijă de noi și cuplu. Dacă îți dorești să simți din nou iubire, atunci ai nevoie să te reîntorci către tine, să clarifici și să îmbunătățești relațiile cu ceilalți, să îți recapeți forța emoțională de a iubi și, da, de a oferi tu siguranță și încredere partenerei tale. Și influență. Iar critica, răceala, cel mai probabil se vor stinge într-un timp mult mai scurt decât îți imaginezi.
Să ai încredere în puterea ta de a clădi relații sănătoase!
