Bărbatul întreg: Când un bărbat admiră o femeie

Într-o seară de toamnă a lui 2017, străbăteam la pas grăbit una dintre străzile din cartierul Tineretului în timp ce vorbeam la telefon cu o prietenă care trecuse printr-o despărțire recentă. Fiind o sursă aproape inepuizabilă de energie și de idei creative, discuția noastră a căpătat un ritm vivace în scurt timp, motiv pentru care m-am trezit spre final ușor obosit pentru că mersul meu se sincronizase mai mult cu ea decât cu dorința mea de a ajunge mai repede la destinație.

Avizi după dezbateri, am alunecat inevitabil în povești despre raportarea bărbatului la conceptul de masculinitate și despre nevoia de asumare a unei maturizări a bărbaților. Iar o remarcă făcută de ea mi-a rămas puternic întipărită în gânduri: bărbații din ziua de azi nu par a mai ști să admire o femeie, și cu atât mai puțin să oglindească admirația, adaug eu. Îi spunem femeii în diverse moduri cât de frumoasă este și cât o plăcem, însă ne cam oprim aici: îmi place ce văd. Dar când am spus ultima oară „Ești o femeie admirabilă! sau Te admir pentru că…?” Altfel spus ducem uneori lipsă de profunzimea necesară pentru a vedea cu adevărat femeia care se află dinaintea ochilor – ne oprim în luciul apei și am uitat cum să sorbim toată savoarea feminității ei.

John Gottman, unul dintre cei mai influenți psihoterapeuți ai momentului, consideră admirația și afecțiunea ca fiind elementele cele mai importante ale unuia dintre cele șapte principii ale unei relații și căsnicii împlinite. Iar Jonathan Haidt, profesor de leadership etic și socio-psiholog preocupat de studiul fundamentelor moralității, plasează admirația, alături de recunoștință, în categoria emoțiilor morale pe care le trăim când suntem martorii unor acte de generozitate, a unor abilități sau lucruri admirabile realizate de alte persoane. Mai mult, un studiu al său arată că admirația pentru o altă persoană, urmare a inspirației pe care o trezește în noi, este o sursă motivațională importantă pentru autoperfecționare și acțiuni care întăresc relațiile.

Admirația, față de alte emoții, nu ține de comparație. Este eminamente orientată către exterior, iar nu către sine. Dar ea întoarce către sine inspirația, ca reflexia soarelui care umple de lumină o cameră până atunci umbrită. Dacă admir o femeie nu mă uit să văd unde sunt eu în comparație cu ea, ci pur și simplu voi fi inspirat și voi căuta să învăț din și despre idealurile pe care le descopăr în ea, fără a mă identifica însă cu persoana ei. Prezența ei revigorantă mă provoacă să evoluez, să contruiesc în mine și în jurul meu, iar astfel în ceilalți. De aceea cred că admirația este străină de orice asociere cu teama de eșec, de singurătate ori abandon și orice altă vulnerabilitate care ne împiedică să ne manifestăm deplin.

Așadar, care sunt unele dintre cele mai importante izvoare ale admirației pe care le descoperim dincolo de frumusețea luciului apei?

Cu toții avem nevoie să fim văzuți și acceptați pentru cine suntem în realitate. Iar un bărbat conștient de sine știe că imperfecțiunea este darul omului pentru a evolua, un dar pe care inclusiv el l-a primit. Și bărbații greșesc, au frici, se îndoiesc de sine, se simt singuri, sunt triști, au emoții, iar acestea nu ne fac mai puțin bărbați, ci pur și simplu oameni. Modul în care alegem să continuăm și să învățăm din fiecare experiență arată puterea interioară, adevărata formă a ei. Iar o femeie este iubitoare și înțeleaptă cu adevărat dacă îl acceptă pe partener în întregul său, cu anotimpurile lui interioare. Ea înțelege nevoia bărbatului de a avea un loc în care să fie primit și să se simtă în siguranță, pe care e nevoie să i-l ofere cu tandrețea și iubirea unei partenere, iar nu a unei mame.

Un bărbat admiră o astfel de femeie pentru că este autonomă. Ea nu trăiește cu teama că își pierde sprijinul dacă bărbatul are momente de nesiguranță și vulnerabilitate, precum nici nu îl va minimiza din acest motiv, fapt valabil și atunci când își manifestă nevoia de deconectare specifică naturii masculine. Ea nu spune „Îmi va fi dor” sau „Îmi este deja dor de tine” când partenerul încă nu a ieșit pe ușă. Dimpotrivă, se simte bine să aibă experiențe separată de bărbat, tocmai pentru a reveni în relație îmbogățită de acestea. Are încredere în propriile-i forțe, știe ce vrea și nu este dependentă de relația cu el pentru a fi împlinită.

Ce se întâmplă zilele acestea cu respectul și răsfățul venite sub forma deschiderii portierei mașinii, când îi este ținută haina pentru a o îmbrăca ori când mâinile îi sunt eliberate de bagaje? Este un semn de putere și maturitate emoțională faptul de a accepta să fii servită, ocrotită și răsfățată, de a înțelege că gesturile acestea nu te reduc, ci te potențează ca om. Refuzul categoric al ajutorului, acel binecunoscut „mă descurc și singură!”, vine din nevoia de validare a siguranței de sine care de fapt lipsește. Această atitudine este în opoziție cu ce are nevoie un bărbat să facă: să cucerească femeia din nou și din nou prin gesturi, priviri și cuvinte.

Galanteria a supraviețuit cu greu rescrierii rolului bărbatului și definițiilor despre masculinitate, iar bărbatul va admira o femeie pe care o poate recuceri galant pentru felul în care gesturile lui se oglindesc în ea și implicit pentru puterea ei.

Oare cum am putea admira splendoarea unui munte și a peisajului care-l cuprinde dacă ar fi tot timpul învăluit de negură, neclar, cu forme și nuanțe nedefinite? O femeie este autentică și sexi când își prioritizează și își exprimă propriile nevoi, când trasează limite cu încredere și compasiune în relația cu lumea din jurul ei, ori când nu acceptă orice dorință sau manifestare a bărbatului, fără a pretinde însă mai mult decât e firesc. Încredere de sine fără aroganță. Așa ea devine inspirație pentru evoluția ambilor parteneri. Un bărbat alege cu adevărat o femeie atunci când ea se alege pe ea însăși înainte de orice.

Iar dacă tot am atins ideea de a fi sexi în moduri nonconformiste, atunci e nimerit să menționez că provocarea intelectuală, asezonată cu simțul umorului, este un alt atribut din această categorie. Avididatea pentru explorarea propriilor pasiuni, dorința de cunoaștere și evoluție intelectuală, inițierea și implicarea în discuții ce transcend subiectele mundane și în timpul cărora trăim uimire, descoperim perspective noi – toate acestea fac o femeie să fie mai atrăgătoare, sexi și demnă de admirație.

Nu în ultimul rând, poate cel mai neașteptat lucru de pe listă, sexualitatea. „Bărbații se gândesc doar la sex.” Este unul dintre cele mai frecvente reproșuri la adresa bărbaților. Dar sexualitatea înseamnă mai mult decât doar a face sex. Sexul în sine este un limbaj al sexualității, iar un bărbat care vrea să descopere ce se află dincolo de suprafața apei, acolo unde sălășluiește misterul feminității, va căuta să cuprindă întreaga dimensiune a ei.

Sexualitatea vorbește despre libertatea noastră interioară, despre măsura în care suntem conectați la emoțiile și corpul nostru, și este o expresie a celor mai adânci convingeri și vulnerabilități. Ea se oglindește în magnetismul personal prin tonul vocii, postura, mișcările și inflexiunile corpului, prin atingeri și felul în care ne îmbrăcăm. Sexualitatea în forma ei deplină este o energie care naște entuziasm, încredere de sine și care suscită creativitatea. De aceea consider că este unul dintre cele mai aromate ingrediente ale pasiunii pentru viață. Iar expresia ei, ca urmare a întâlnirii a doi parteneri, este un tango al trăirilor și al creației, al explorării echilibrului dintre intimitate și erotism, dintre reconectarea și separarea care dau naștere mareei dorinței pasionale – o condiție necesară pentru regenerarea pasiunii în cuplu.

În cartea sa remarcabilă despre feminitate, Clarisa Pinkhola Estes creionează una dintre cele mai frumoase și clare definiții ale femeii care emană pasiune pentru viață: „O femeie sănătoasă e ca o lupoaică: puternică, viguroasă, plină de viață și energie, conștientă de teritoriul ei, inventivă, loială, dinamică. Desprinsă de natura ei sălbatică, personalitatea femeii devine sărăcăcioasă, ștearsă, fantomatică, spectrală.”

În orice întâlnire cu o femeie, bărbatul va căuta să descopere noi dimensiuni prin ea și cu ea, precum Dunărea și Inn-ul care se întâlnesc calm la suprafață, dar pulsează în profunzime prin nenumărate vârtejuri ale cunoașterii și creativității, aducând laolaltă culori și fragmente culese separat și apoi împreună.

Și ce ar putea să nu fie de admirat la o femeie ca o lupoaică? Manifestarea naturii nedomesticite a femeii este unul dintre cele mai puternice afrodisiace pentru admirația bărbatului. Și nu întâmplător, pentru că un bărbat care a depășit pragul copilăriei emoționale are el însuși o pasiune aprinsă pentru viață.

Bărbatul înțelept și curajos, arhitect al propriei vieți, caută să cucerească inimi și idei, iar nu trupuri.

*Le mulțumim pentru fotografie prietenilor noștri Roxana și Costin de la stampsonthepassport