Căile întortocheate ale dependenței

Am auzit și aud mulți oameni care condamnă dependențele de orice fel, dar în special pe cele de substanțe, tutun sau alcool. Văzând lucrurile din afară, celorlalți le este ușor să observe efectele negative pe care le are comportamentul adictiv. Într-adevăr, este dificil de înțeles cum cineva ar vrea să își facă rău, să își afecteze sănătatea fizică și emoțională și să își strice relațiile cu cei apropiați. Din afară se vede ca și cum persoana alege opțiunea dezavantajoasă din multe opțiuni pozitive. Dar oare este așa de simplu? Dacă ar fi așa, cum se face că este atât de răspândită dependența?

Ce este dependența?

În primul rând, dependența nu este doar de substanțe, alcool și tutun. Acestea sunt doar niște conținuturi în care fiecare se refugiază după propriile vulnerabilități și experiențe. Dependența este, de fapt, un mecanism care se formează devreme în viață și care, în lipsa unui sprijin de la cei din jur sau persoane specializate, se poate menține și lua diverse forme pe parcursul vieții. Dependența descrie orice comportament în care o persoană râvnește la ceva în care își găsește plăcere sau alinare temporară, dar care apoi are consecințe negative asupra sănătății fizice și psihice, și/sau asupra relațiilor cu cei apropiați. De asemenea, un aspect la fel de important este că persoana are dificultăți în a renunța la acest comportament. Pe scurt: dorință, plăcere și alinare, suferință și autocontrol redus. După această definiție, tu de ce anume ești dependent?

Dependența nu e mereu despre ceva ce face ravagii vizibile. Pot fi lucruri care nu ți se par așa grave, ba chiar nici nu le bagi în seamă, că doar ce rău faci dacă îți mai cumperi o haină drăguță, mai mănânci o gustare în plus sau mai bei o cafea? „E la reduceri, dacă nu mai prind altă dată”, „sunt mai obosit/ă azi și am nevoie de mai multă energie”. Tu ce justificări folosești de obicei?

Ți-ai mai alinat un disconfort temporar cu câte ceva. Apoi, încet-încet, pe nesimțite, își face loc un nou obicei în viața ta. „Îmi face plăcere să îmi cumpăr ceva nou o dată pe săptămână”, „mă mai răsfăț și eu, ce e rău în asta?”. Nu-i nimc rău, însă e important de observat când plăcerea asta devine un substitut, când umple un gol și nevoia sănătoasă ar fi alta. Ca multe alte mecanisme de protecție, depedența umple un gol, îndeplinește o funcție, o nevoie pe care persoana nu a învățat să o întâmpine într-un mod sănătos. Nevoia fundamentală despre care vorbim în cazul adicțiilor de orice fel este cea de autonomie.

Nevoia de autonomie

Există o etapă în copilărie timpurie când bebelușul este complet dependent de adulții care au grijă de el/ea. În această perioadă, copiii nu pot supraviețui fără adulți și au nevoie să își regleze disconfortul exclusiv în relația cu ei. Apoi, pe măsură ce crește, copilul începe să se adapteze la realitatea înconjurătoare și crește nevoia de autonomie, de a explora și încerca lucruri pe cont propriu și a vedea ce se întâmplă. Dacă în această perioadă adulții nu-i oferă copilului spațiul necesar pentru a explora mediul înconjurător, pentru a-și testa aptitudinile și competențele, el/ea, în funcție și de temperamental său, își poate crea o imagine de sine de om neajutorat și/sau incapabil. Dacă-i lipsesc experiențele în care încearcă unele lucruri până reușește, își poate dezvolta și menține această realitate internă de neputință. De aici și tendința de a folosi ceva extern pentru a-și regla disconfortul.

Creierul face, creierul desface

Totuși, din fericire, creierul nostru ne ajută să „rescriem” comportamente și mecanisme pe care le-am învățat. Așa că nu funcționează doar să te uiți în urmă și să zici „mi s-a întâmplat asta și am ajuns să fiu așa”. Lucrurile nu sunt perfecte, părinții nu sunt nici ei perfecți și nici n-au intenții rele. Odată ce îți dai seama ce a lipsit, de unde vine ceva, cum ai ajuns să crezi și să faci într-un fel, e important să începi să îți oferi tu ce ai avut nevoie atunci. Altfel, nu faci decât să perpetuezi singur ceva ce nu-ți face bine, ceva ce nu răspunde, de fapt, nevoilor tale sănătoase și, iată, acum nu mai este altcineva responsabil pentru asta. Odată ce vezi, devii responsabil la rândul tău. Responsabil de tine, de nevoile tale și de îndeplinirea lor. Apoi, poți rescrie pas cu pas comportamentele care nu te ajută.