Carte bună: Ani minunați. O nouă perspectivă asupra vieții după cincizeci de ani

Cartea bună de azi este „Ani minunați. O nouă perspectivă asupra vieții după cincizeci de ani” a autorului Michael Gurian apărută la editura ASCR. Inițial m-a atras autorul în alegerea cărții, deși am avut ezitări să citesc o carte dedicată unei vârste pe care o percep încă foarte îndepărtată – „50 de ani”, eu având 46. O asociez cu „îmbătrânirea” deși nu simt că sunt acolo încă. După ce am început lectura cărții, am realizat că motivul real pentru care am ales să o citesc este pentru că simt schimbarea și transformările fizice, emoționale și spirituale. Mă simt într-o altă etapă a vieții și textul lui Gurian m-a ajutat să înțeleg ce trăiesc și ce se întâmplă cu mine.

Autorul vorbește atât de frumos de o vârstă a transformărilor, a unei renașteri, asta sigur dacă știi să-ți înțelegi insecuritățile, să-ți vindeci rănile din trecut și să ai grijă de tine. Identitatea noastră evoluează și unele priorități și valori se schimbă. Recunoștința, implicarea, descoperirea unui sens profund al existenței și o viață spirituală devin prioritare după vârsta de 50 de ani.

Cartea este recomandată și celor care au copii adolescenți, moment în care mă regăsesc și eu, dar și pentru cei care își doresc să perceapă „bătrânețea” sau „îmbătrânirea” într-un alt mod, mai sănătos. Avem de ales ca în fiecare moment al vieții între evoluție și schimbare sau frică și rigiditate.  

Și pentru că este vârsta la care copiii noștri pleacă de acasă și au o viață a lor, diferită de a noastră, prietenii devin noua familie. A ști cum să menții prietenii profunde, de încredere, să-ți formezi acea comunitate, acel grup de prieteni care să devină parte din viața ta, familia ta, alături de care să călătorești, să te relaxezi, să descoperi și să înveți lucruri noi devine esențială după o anumită vârstă. Sănătatea fizică și mentală depinde de abilitatea noastă de a crea relații de prietenie de încredere. Așa că, e bine să fim pregătiți pentru a nu îi controla pe copii, a fi intruzivi sau a trăi în singurătate și izolare socială.

Dincolo de multe aspecte practice pe care o să le rețin pentru viața mea, mi-a plăcut mult cum Gurian vorbește despre nevoia de oameni înțelepți care să-i sprijine pe tineri și comunitatea în care trăiesc. Și am resimțit adesea și eu nevoia unor oameni către care să mă îndrept cu nevoia de îndrumare de care avem mare nevoie. 

Vă doresc să deveniți acei oameni prezenți în comunitate, așezați emoțional, cu rănile vindecate care pot oferi tinerilor îndrumarea și sprijinul de care au mare nevoie. Însă pentru asta avem nevoie de ani de cunoaștere de sine, transformare și smerenie, cum spune Gurian.

Lectură care să vă inspire vă doresc!