Carte bună: Arta subtilă a nepăsării
„Unii spun că sunt un idiot. Alții zic că le-am salvat viața. Citiți și decideți singuri!” — Mark Manson
Recent am citit „Arta subtila a nepăsării” scrisă de Mark Manson. Pe măsură ce citeam cartea, am trecut prin multe tipuri de stări. Fie m-am simțit inconfortabil față de unele adevăruri, spuse într-un mod directiv, chiar vulgar, dar asumat. Fie am râs și m-am regăsit în unele întâmplări din viața scriitorului. Pe alocuri am simțit nevoia să contra-argumentez, ca mai apoi să înțeleg de ce. O carte scrisă cu scopul de a invita cititorul la a căuta lucrurile importante în viață și la a renunța la restul, respectiv la a limita expunerea la activități distractoare precum media, televiziune. A fost una dintre cărțile care m-a ținut în tensiune, în timp ce simțeam cum mă relaxez printr-un proces de acceptare și speranță.
Folosind un limbaj suficient de dur, combate concepte de mare popularitate precum căutarea permanentă a fericirii, gândirea pozitivă, nevoia obsesivă de a fi extraordinar. O frază care mi-a atras atenția în mod special a fost: „Fericirea autentică se naște atunci când descoperi problemele care-ți plac și pe care le rezolvi cu plăcere”. La o prima analiză mi s-a părut puțin sucit, dar ingenios. Totuși, după puțină contemplare, face sens și se deduce un element valoros, liniștitor chiar. Faptul că viața este, printre altele, un proces continuu de rezolvare de probleme. Omul reușește să rezolve o problemă doar pentru a descoperi că apare alta. Iar ceea ce sugerează Manson este importanța căutării acelor contexte de viață în care întâmpinarea problemelor este un proces la baza căruia stă dorința și plăcerea de a le rezolva. Ne îndeamnă la a ne întreba „ce fel de probleme am dori să avem”, în detrimentul căutării constante a unei vieți ușoare, fără probleme, în care scopul este să ne simțim mereu bine și totul să fie perfect.
Un scriitor curajos care se folosește de un limbaj accesibil și acid pentru a-și transpune propriile vulnerabilități într-un text care nu promite mai nimic la început, dar extrage atât de multe din cititor, ca mai apoi acesta din urmă să simtă în mod provocator măreția informațiilor și speranța pentru o viață mai curată mental și emoțional. Un proces de contemplare care nu se oprește odată cu încheierea lecturii. Acesta susține faptul că „odată ce îmbrățișăm și ne asumăm fricile, greșelile și nesiguranțele, odată ce ne oprim din a mai fugi sau a evita, și odată ce vom începe să confruntăm adevăruri dureroase, vom putea începe să avem curajul și încrederea pe care cu disperare le dorim”.
Diferită, utilă, succintă, vulgară și provocatoare. Genul de carte pe care nu prea îți vine să o lași din mână, în condițiile în care scopul este acela de a te pune față în față cu tine însuți.
