Carte bună: Atunci când părinții mei au uitat să fie prieteni
Cartea bună de astăzi este destinată acelor părinți și copii care încearcă să se adapteze divorțului. „Atunci când părinții mei au uitat să fie prieteni” este o carte potrivită pentru copiii între 5-9 ani, ai căror părinți nu mai locuiesc împreună, dar care caută soluții potrivite pentru noua lor viață. Pentru că părinții, chiar dacă divorțează, nu divorțează de copil, iar copilul are nevoie să înțeleagă ce se petrece. Chiar dacă ni se poate părea prea mic! Discuția nu trebuie evitată, ci doar adaptată vârstei lui. Doar că, de multe ori, părinții nu știu cum să explice mai bine situația, și atunci fie îl încarcă pe copil cu propriile frustrări sau suferințe, fie lasă loc de interpretări.
Cartea de față aduce în discuție, într-un mod foarte prietenos, atât prin cuvinte cât și imagini, o situație dificilă și dureroasă atât pentru adult cât și pentru copil. Acum adultul va avea la îndemână cuvintele potrivite, iar copilul va primi, sub forma unei povești, informațiile de care are nevoie. Este ca un ghid, dacă vreți, pentru părintele care nu știe cum să abordeze această discuție.
Aș zice că acest text este recomandat cu prioritate părinților care sunt separați, dar care-și caută copilul, îl vizitează sau chiar împart în mod egal timpul petrecut cu celălalt părinte. Nu atât pentru situația când unul din părinți e cu totul absent din viața copilului, pentru că această poveste ar putea să-i aducă mai multă suferință.
Așadar, cartea poate fi folosită ca un instrument prin care validăm îngrijorarea și neliniștea pe care copilul le poate simți în timpul acestui proces, dar și ca modalitate de a porni o discuție care nu e de evitat.
Alături de această carte, vă recomand „Când părinții se despart. Cum să prevenim suferințele copiilor”, un dialog cu Francoise Dolto. În acest text veți regăsi multe răspunsuri concrete la întrebări legate de separarea și divorțul celor doi soți. De exemplu ce este și ce nu este recomandat când vine vorba de schimbarea domiciliului, a școlii, relația cu noii parteneri ai părinților etc.
O carte care se adresează nu numai părinților, ci și juriștilor care decid asupra unor aspecte legate de divorț. Chiar dacă poate reglementările legale nu corespund cu cele din dreptul francez, autoarea atrage atenția asupra necesității schimbării unor proceduri cum e ascultarea copiilor în procesul de divorț, subliniind câtă nevoie de tact și empatie trebuie să aibă un magistrat când discută cu copiii.
Ambele cărți aduc mai multă claritate și mai multă liniște legate de o decizie care schimbă un întreg sistem.
