Carte bună: Burnout. Cum să spargi cercul vicios al stresului
Burnout. Cum să spargi cercul vicios al stresului de Emily & Amelia Nagoski este una dintre cele mai utile cărți despre sindromul burnout pe care am citit-o în ultimul timp și pe care m-am bucurat să o văd tradusă și în limba română. Este o lectură plăcută și foarte bine documentată, cu recomandări practice și haioase. Am rămas citind cartea cu câteva reflecții și aplicații valoroase la care revin deseori.
Avem nevoie să înțelegem cum de ajungem, unii dintre noi de mai multe ori, la un ghem încâlcit de emoții, la sentimentul de apăsare care parcă ne paralizează, la convingerea că poate nu am dat destul (apropo de sindromul ”a oferi prea mult”, despre care menționează autoarele în prima parte). Dar și cum putem modela contextul astfel încât să fie unul potrivit dezvoltării; sau cum putem recunoaște ”inamicul adevărat”, contextele neprielnice sănătății emoționale.
De cele mai multe ori, acest sindrom se instalează nu pentru că ne confruntăm cu perioade stresante ci pentru că neglijăm să ne debarasăm de stresul acumulat. Sau cum spun autoarele, să spargem cercul vicios al stresului. Am cunoscut multe persoane, și cândva a fost și alegerea mea ca în perioade aglomerate să renunț la somn, mișcare sau relaxare, convinsă că așa va crește eficiența. Însă această alegere este doar o capcană care menține cercul vicios al stresului și contribuie la epuizare, nu la eficiență.
O altă convingere (greșită) care menține sindromul burnout este că ”dacă te-ai confruntat cu un stresor, înseamnă și că te-ai confruntat cu stresul în sine”. Confruntarea cu stresorul este modul în care mintea vede o situație ca fiind provocatoare și în consecință mobilizează resurse pentru a găsi soluțiile potrivite, în timp ce confruntarea cu stresul cere nu soluții, ci descărcarea lui. Iar soluțiile pentru a sparge acest cerc vicios al stresului sunt mult mai intuitive decât ne permite mintea rațională să alegem. În perioade stresante prima tendință este să căutăm soluții imediate, utile ”aici și acum”, însă de multe ori rămânem blocați între gânduri. Avem nevoie, cel puțin în primul pas, să oprim acest cerc vicios prin recunoașterea și descărcarea stresului prin corp, nu prin cuvinte. Fără această debarasare, mintea vede ”în ceață”, iar alegerile, de orice fel, își pierd din perspectivă. De aceea uneori, o plimbare scurtă poate face diferența dintre o alegere înțeleaptă și una păguboasă.
Recomandarea cărții este una clară: mai multă conectare, relaxare și compasiune. O grijă față de noi dintr-o zonă de înțelegere profundă și compasiune față de momentele de vulnerabilitate. O redefinire a relaxării, care uneori poate începe cu permisiunea de a fi prezent/ă. Și poate cel mai valoros, (re)modelarea contextelor profesionale și relaționale astfel încât sănătatea emoțională să devină o prioritate, nu doar o preocupare.
