Carte bună: Căile întortocheate ale adolescenței

Căile întortocheate ale adolescenței – Cum să-ți îndrumi fiica prin cele șapte etape ale maturizării, Lisa Damour, Editura Trei – 2017. Cartea este una din cele mai bune cărți traduse la noi despre psihologia fetelor și în mod special a adolescentelor. O carte care te ajută, cum și-a propus și autoarea, să-ți înțelegi fiica. Să o sprijini să învețe să aibă grijă de ea! Atât de valoros pentru o femeia încurajată să aibă grijă de ceilalți și mai puțin de ea. Fără narcisism. Ci sănătos și firesc. Să ne reamintim că poți fi atât de aproape de cineva cât ești tu de tine.

Cartea este valoroasă atât pentru părinți, cât și pentru profesori și psihologi,  și este scrisă pe baza experienței autoarei alături de numeroase fete și prezintă pe înțeles rezultatele a numeroase studii de psihologie cu aplicație în viața de zi cu zi a fetei, în familie, cu prietenii sau la școală.

Cum se dezvoltă creierul fetelor și care sunt nevoile lor de dezvoltare, academică, dar și emoțională? Care sunt momentele cheie în evoluția lor și ce putem face noi părinții, dar și profesorii pentru ele? Știați că în perioada 10-12 ani fetele sunt sensibile la nevoia lor de a-și explora pasiunile și ceea ce experimentează la această vârstă, fie că este un sport, lectura sau dansul se va păstra cel mai probabil pentru tot restul vieții? Sau că nevoia lor în adolescență este să nu ne simțim respinși de ele și să le oferim acel spațiu de siguranță să se desprindă sănătos de noi? Că dependența de telefon este în fapt o dependență de relația cu prietenii? Și că telefonul și tehnologia le ține departe de propriile lor trăiri și suferințe și asta le împiedică maturizarea emoțională? Și, foarte important, că nevoia lor este să le înțelegem, acceptăm și validăm disconfortul, frustrările, furia, irascibilitatea, nervozitatea și că asta le ajută să se maturizeze? Fără să reacționăm personal și fără să le criticăm, ignorăm sau judecăm. Sau că fetele, lucru știut de altfel, au nevoie să vorbească când sunt stresate sau au un disconfort, dar că acest lucru le crește riscul depresiei? Diferit de băieți care își distrag atenția de la disconfort și suferință și le crește probabilitatea de a reacționa cu furie intensă și agresivitate?

Sau cu cât fetele consumă mai multe materiale sexiste și sexualizate cu atât este mai probabil ca ele să aibă convingeri stereotipe cu privire la rolurile de gen, de ex. credința că femeile îi seduc pe bărbați prin manipulare și că educația relațiilor sănătoase și sexuală este o prioritate pentru ele? Mai ales cu accesul îngrijorător de mare la materialele pornografice?

Sau că pentru multe dintre ele în perioada adolescenței, școala este o salată de ridichi? Că își reprimă multe frustrări la școală și acasă răbufnesc și au nevoie să se descarce? Și noi să fim capabili să le conținem trăirile și frustrările, să se simtă în siguranță să-și exprime furia și iritarea fără să face din asta o dramă?

Puteți asculta și TED-urile Lisei Damour, utile și necesare!