Carte bună: Cum să ne gândim mai mult la sex

Cartea bună pe care o propun astăzi este „Cum să ne gândim mai mult la sex”, scrisă de Alain de Botton.

De ce am ales această carte?

Sexul ar trebui să însemne plăcere, intimitate, cunoaștere de sine și acceptare, a noastră și a celuilalt…

Dar din păcate, de multe ori, înseamnă rușine, judecată și pedeapsă. Ne este greu să vorbim despre acest subiect, ne este teamă să ne permitem să ne descoperim și să ne arătăm așa cum suntem, în fața celuilalt.

„Ce o să gândească despre mine dacă fac sau spun asta?

Dacă mi se vede burta sau am sânii prea mari sau prea mici, dacă nu fac bine, dacă nu sunt destul de potent, sau dacă crede că știu prea multe?

Dacă se gândește că sunt o ușuratică sau un „pămpălău”?

Oare mi se întâmplă numai mie? Poate sunt o ciudată sau un ciudat…”

În cartea sa, autorul ne oferă o perspectivă mult mai sănătoasă când vine vorba despre sexualitate. De la un capitol la altul, trecem prin subiecte cum ar fi respingerea, pasiunea, infidelitatea sau pornografia, între altele.

Aflăm despre ce nevoi stau în spatele unui sărut, unor atingeri sau a sexului.

Înțelegem cum ajungem să ne simțim atrași de anumite persoane, în timp ce altele nu trezesc nimic în noi.

Ne vorbește despre așteptarea ca iubirea și sexul să fie întotdeauna același lucru, să se îmbine la perfecțiune, când de fapt sunt două nevoi diferite, la fel de importante și la fel de morale. Avem nevoie de sex și avem nevoie de dragoste.

De asemenea, cartea abordează respingerea și cum ea trezește în noi o durere extrem de mare, pentru că o interpretăm ca pe o judecată la întreaga noastră persoană, când de fapt, este vorba, mai degrabă, despre gusturile celuilalt. Nu devenim mai puțin valoroși sau atractivi doar pentru că sunt persoane în această lume care nu ne doresc.

Pasiunea, pe de altă parte, atunci când vorbim despre viața de cuplu, are nevoie de expansivitate, de imaginație și de pierderea controlului, adică opusul la ce se întâmplă în viața de zi cu zi, plină de stres și griji. Așa că avem nevoie să fim conștienți de acest lucru și să alegem să muncim zi de zi la menținerea pasiunii.

O altă idee care mi-a atras atenția într-unul dintre capitolele din această carte a fost cea despre infidelitate: poate că o promisiune mai realistă atunci când ne căsătorim, ar putea fi „promit să te dezamăgesc pe tine și doar pe tine; să te fac pe tine unicul depozitar al regretelor mele în loc să le împrăștii în stânga și în dreapta printr-o mulțime de aventuri și o viață de promiscuitate sexuală.” Din acel  moment, o aventură ar constitui doar o trădare a angajamentului reciproc de a fi dezamăgit într-un anume moment și nu a unei speranțe nerealiste. Pentru că o relație sănătoasă nu este una lipsită de provocări, ci una în care partenerii aleg să construiască împreună chiar și atunci când este greu.

Este o carte care se citește ușor, dar care te pune pe gânduri… Așa că, spor la citit!