Carte bună: Gândire rapidă, gândire lentă

Într-o lume din ce în ce mai ușor de polarizat, opiniile noastre tind să devină din ce în ce mai ferme, suntem tot mai convinși de propriile păreri și înlăturăm rapid ceea ce nu este în concordanță cu ceea ce credem deja.

Mintea umană tinde să-și explice lumea prin narațiuni coerente, dar contaminate emoțional și astfel, se îndepărtează de realitate. Este nevoie de foarte puține instanțe ale unui eveniment pentru ca mintea noastră să creeze un tipar, care de multe ori este fals.

Daniel Kahneman a primit premiul Nobel pentru economie pentru munca sa în domeniul științelor cognitive și în cel al economiei comportamentale, cu accent pe modalitățile în care oamenii fac aprecieri și iau decizii, contestând asumpția raționalității umane prezentă în teoriile economice.

Această carte încorporează rezultatele a zeci de ani de studii realizate de Kahneman împreună cu prietenul său Amos Tversky, care ar fi primit aceeași distincție dacă ar mai fi fost în viață.  Tema principală care i-a pasionat și i-a determinat să conducă aceste studii a fost identificarea situațiilor în care mintea umană tinde să răspundă intuitiv, cu convingere, dar cu rezultate complet incorecte.

“Gândire rapidă, gândire lentă” este o carte care își propune să explice mecanismele implicate în evaluări și în luarea deciziilor. Autorul prezintă două modalități diferite prin care mintea noastră răspunde la provocările din mediu.

Prima, numită de autor Sistemul 1, este gândirea rapidă, asociativă, automată. Este ceea ce se întâmplă în mintea noastră când spunem cât fac 2+2, câte zile are săptămâna, atunci când localizăm un sunet în spațiu, când conducem pe un drum gol, când facem o mutare bună într-un joc de șah (doar dacă suntem Grand Masters), sau atunci când asociem descrierea “O persoană liniștită și bine organizată, atentă la detalii” cu un job specific.

Sistemul 1 formează și creează tipare și este vulnerabil în fața a ceea ce Kahneman numește euristici: scurtături mentale care se activează automat, fără efort, fără consum de energie.

Sistemul 2 este gândirea lentă, deliberată. Se simte ca atunci când încercăm să calculăm mental cât fac 12 x 17, când încercăm să parcăm într-un spațiu îngust, când încercăm să ne amintim un sunet sau o melodie, când încercăm să numărăm câte litere A sunt într-un paragraf, sau când încercăm să determinăm validitatea unui argument logic complex.

Gândirea lentă necesită efort deliberat, suntem conștienți de procesul prin care trecem atunci când o folosim și chiar și ea este vulnerabilă în fața acestor euristici.

Dezideratul acestei cărți, susținut de zeci de ani de cercetare, este acela că tindem să avem prea multă încredere în abilitatea noastră de a lua decizii raționale, subliniat prin exemple specifice de euristici (distorsiuni, erori de gândire) pe care le folosim atunci când luăm decizii în viața de zi cu zi sau atunci când interpretăm ceea ce ni se întâmplă, euristici care ne vulnerabilizează în fața manipulării. Câteva exemple:

Euristica aversiunii față de pierdere

Este mai probabil ca oamenii să acționeze pentru a evita o pierdere, decât pentru a obține un câștig, iar această tendință către acțiune este accentuată atunci când le este prezentată o variantă în care se reduce riscul complet, unde șansele de a se întâmpla ceea ce își doresc cresc de la 90% la 100%, de pildă (când comparăm cu a crește această probabilitate de la 0% la 10% și de la 45% la 55%). Deci atenție la efortul pe care îl depunem pentru a evita o pierdere cu orice preț. Să ne gândim la cât de multe suntem dispuși să facem brusc dacă simțim că pierdem persoana iubită, de exemplu, atunci când comparăm asta cu ce eram dispuși să facem oricând în timpul relației.

Euristica optimismului

Se pare că nu suntem atât de raționali și tindem să supraestimăm beneficiile și să subestimăm costurile, fie că vorbim de cât de mult ne costă să renovăm bucătăria sau cât de mult timp ne-ar lua să terminăm de scris o carte. Asta pentru că ne supunem regulii “ceea ce vedem este tot ce există”, luăm în considerare doar factorii pe care știm că îi știm, nu ne gândim la cei despre care știm că nu îi știm, atunci când facem o estimare, iar în legătură cu factorii care ne-ar putea afecta durata sau costurile despre care nu știm că nu îi știm nu ne gândim absolut deloc. Asta duce la o subestimare a costurilor de până la 100%. Ce învățăm de aici? Data viitoare când avem de realizat un proiect complex, e bine să dăm cea mai pesimistă estimare, la care să mai adăugăm cel puțin 50%.

Euristica disponibilității

Cu cât ne vine în minte un eveniment sau un fenomen mai ușor, cu atât este mai probabil să estimăm că acesta va avea un impact mai mare, sau că este mai probabil. Din păcate, reprezentările noastre mentale cu privire la aceste evenimente nu sunt în concordanță cu probabilitățile ca aceste evenimente să se întâmple în viața reală. De exemplu, dacă s-a întâmplat un cutremur recent, este mai probabil să ne dorim să ne facem o asigurare împotriva cutremurelor în special față de o asigurare împotriva altor dezastre naturale, deși statistic e mai puțin probabil să se întâmple un cutremur mare imediat după altul. Doar pentru că ceva ne vine în minte ușor, nu înseamnă că este mai probabil să se întâmple sau sa aibă consecințe mai mari.

Euristica substituției

Atunci când suntem puși în fața unei întrebări dificile, mintea noastră înlocuiește întrebarea și răspunde în schimb la altă întrebare mai ușoară. Când oamenii sunt întrebați ce pedeapsă ar trebui să primească un om pentru o faptă reprobabilă, nu se vor gândi să compare pedepsele date în alte țări pentru aceeași faptă, de exemplu, ci vor înlocui întrebarea cu una mai ușoară: cât de reprobabilă ți se pare fapta comisă? Apoi vor face o echivalență între această întrebare și pedeapsa declarată. Un alt exemplu este celebrul “caz Linda”. Linda este o femeie tânără, necăsătorită, foarte inteligentă, care a studiat la un moment dat și filosofia, iar în timpul facultății s-a implicat în activități  ce abordau justiția socială și probleme legate de discriminare. Ce este mai probabil? Ca Linda să fie consultant bancar sau consultant bancar și o persoană activă în mișcarea feministă? 80% din persoanele întrebate au ales a doua variantă, sfidând legile probabilității.

În carte, aceste euristici, precum și altele, sunt explicate în detaliu și sunt oferite și câteva sugestii pentru a deveni mai conștienți de modul în care ne afectează și pentru a le contracara.

Dincolo de aceste euristici, Kahneman prezintă și distincția între sinele care își amintește (the remembering self) și sinele care trăiește (the experiencing self). Oamenii își creează narațiuni cu privire la viața lor, iar aceste episoade narative sunt diferite față de ceea ce s-a trăit, de fapt. Ne amintim, într-un mod inexact, vârful emoțional al unui episod din viața noastră și modul în care acesta s-a sfârșit, iar evaluările noastre ulterioare cu privire la aceste episoade sunt bazate pe aceste amintiri, nu pe toată experiența, ceea ce, din nou, ne conduce către concluzii eronate.

Firul roșu al cărții este faptul că ne putem baza mult mai puțin pe raționamentele noastre decât am crede, pentru că mintea noastră tinde mereu să aleagă calea minimei rezistențe pentru a conserva efort,ceea ce are sens din punct de vedere evoluționist. Cele două sisteme prezentate de autor nu există, nu au o reprezentare biologică în creierul uman, sunt mai degrabă metafore ale unor agenți mentali care ne ghidează evaluările. Kahneman pledează pentru un pic mai mult scepticism față de propriile convingeri și față de persoanele foarte încrezătoare pe care le întâlnim și care au un discurs în aparență elocvent.

https://www.youtube.com/watch?v=mWaIE6u3wvw