Carte bună: Grounded Spirituality

Care sunt capcanele căilor spirituale? Putem ajunge să ne îndepărtăm, să ne detașăm de noi înșine, de emoțiile, corpul, și nevoile noastre, de relații, sau de munca profundă, încercând să atingem ”divinul”?

Am făcut cunoștiință cu Jeff Brown, autorul cărții Grounded Spirituality, ascultând cursul său Healing the Abandonment Wound. Jeff revoluționează felul în care ne uităm la noi, la relații, la viață, și face din asta cel mai important parcurs în transformarea lumii. Îl consider unul dintre autorii de vârf ai scrierii contemporane pe subiectele vindecării și spiritualității. Scrie articulat, cu curaj, radical, profund, precis. Ascultându-l sau citindu-I cursurile, simt că rupe obișnuințele de gândire și simțire către experiențe de vindecare și inspirație surprinzătoare și nebănuite. 

Grounded Spirituality este scrisă sub forma unor conversații între mentorul Jeff Brown și discipolul Michael, pe care îl ghidează în parcursul său de dezvoltare spirituală și psihologică. Conversația vie a făcut să-mi revăd cu ochi proaspeți propriul parcurs. Cele două personaje împărtășesc capcanele, întorsăturile, descoperirile, recompensele, turnurile, căderile călătoriei, cu inteligență și vulnerabilitate deschisă. 

Mesajul lui Jeff e simplu: parcursul spiritual este unul uman. Total prezenți în existența întrupată, împământați în realitatea de aici, în adevărul din carnea și oasele noastre.  Să fii mai spiritual înseamnă să fii mai uman: mai conectat, mai tandru, haotic, luminos. Divinul e deja în noi, în loc să ne izolăm dorindu-se să devenim “mai spirituali”, să ne imersăm în procesele ce schimbă viața și să devenim mai umani. Să participăm la luptele omenirii pentru mai bine. 

Așadar, autorul onorează profund ceea ce e real. Divinitatea se află în interiorul nostru, în natura conștiinței, a inteligenței, a senzațiilor, în relațiile și misiunea vieții noastre. Evoluția se manifestă ca o aliniere a dezvoltării competențelor psihologice și a celor de integrare a divinității în concret: felul în care decidem să ne trăim viața, ce muncă alegem, dacă facem copiii sau nu. 

A treia parte a cărții este dedicată scopului sacru. Omenirea pierde când noi ca indivizi ne îndepărtăm de propria importanță profundă. Autorul ne invită să ne găsim și onorăm locul în lume, recunoascând că ne naștem cu scop inerent, cu sens, pregătiți de transformare, evoluție, și să ne împărtășim darurile. Scopul sacru este o combinație unică a propriului temperament și biologie, a talentelor și pasiunilor, a lecțiilor, relațiilor semnificative, a aspectelor emoțioanale cheie, a chemărilor pe care le simțim. De ce sunt aici și de ce sunt capabil? Să avem curajul întrebărilor, să stăm cu ele, răspunsul se află în profunzimea oaselor noastre, și asta nu e doar o metaforă. Scopul sacru e adânc înrădăcinat aici, pe pământ, și e antidotul autentic și real pentru o viață lipsită de sens. Ne dă pasiunea să ne întoarcem și să rămânem conectați la realitate, în corp și în simțuri. Ne dă curaj și putere să ne ducem luptele. Nu să supraviețuim, ci să creștem, fiecare în felul său. Să ne clarificăm direcțiile, să le trăim cu întreg corpul, să le actualizăm și să ne dăm voie să creștem prin ele. 

În încheierea fiecărui capitol autorul oferă câte o practică experiențială, pentru procesarea emoțională, găsirea scopului, luarea deciziilor, sau pentru a fi mai iubitori. Le-am făcut și le-am găsit foarte valoroase.

După cum spune autorul, mesajul cărții ar putea fi simplu, dar calea nu e ușoară și lină, artificial binecuvantată. Este calea campionului. Atunci când alegem adevărul, călătoria scoate tot din noi. Ne pune față în față cu fiecare traumă, limită, deghizare și mecanism pe care îl folosim să ne ascundem, să ne acoperim fața și adevărul. Avem nevoie de curaj ca să fim tandri, de rigurozitate și rezistență. Pentru a nu renunța când e greu, avem nevoie să știm asta. Să acceptăm chemarea și să fim gardienii sacrii ai scopului nostru, pe care să îl protejăm cu toti dinții. 

În linie cu mesajul integrării, cartea este o invitație la acțiune și schimbare socială și ecologică care pornește din realitățile interioare adânci. Dacă ne putem privi clar pasiunea, vom ajunge mai aproape de viitorul de care avem nevoie. Dinspre o cultură a supraviețuirii, să ne îndreptăm spre autenticitate și împlinire. Munca noastră e să curățăm calea, să o infuzăm cu luciditate, încât cât mai mulți dintre noi să-și găsească locul aici. Sunt multe lucruri de făcut, pentru care avem nevoie de fiecare. Vom putea să facem față vremurilor și să creștem dacă ne facem curaj și încredere să vedem dincolo de suprafață, către perspective și viziuni ale potențialului uman încă neimaginate, și să acționăm din inima unității. 

”Ca să creăm o lume a posibilității sacre, avem nevoie să ajungem aici, în prezent. Dacă nu suntem aici, nu vom vedea felurile în care trăim pe jumătate. Nu vom vedea cărările care ne duc către scripturile unice din codul nostru genetic. Nu vom vedea harta transformării și a vindecării colective. Nu vom vedea ce se întamplă în lume și nu vom fi inspirați să facem ceva în legătură cu asta.”