Carte bună: Învățare (Educated)
Învățare (Educated) a autoarei Tara Westover este cartea bună pe care o recomand azi, carte apărută la editura Publica. O carte de memorii, de care îmi era tare dor, mai ales că am crescut și învățat atât de multe din poveștile de viață ale unor oameni care m-au inspirat prin felul în care au ales să-și trăiască viața și să-și clădească destinul.
O carte pe care am citit-o fără să mă pot opri, cu emoție, lacrimi, revoltă și recunoștință pentru povestea de viață a Tarei. O tânără care vorbește despre procesul ei de individualitate, pe care îl numește învățare, însă îi poți spune, cum afirmă și autoarea, transformare, metamorfoză, falsitate sau trădare. Un proces de clădire a identității într-un context de viață extrem de dificil, fără acces la educație, într-o familie cu multe probleme de abuz, manipulare, control și dominare. Este uimitor cum Tara, autoarea, a reușit să se desprindă de „destinul” pe care tatăl, mama și unii dintre frați încercau să i-l clădească. „Este ciudat câtă putere asupra ta le acorzi celor pe care îi iubești.” „M-am hotărât să experimentez normalitatea. Nouăsprezece ani trăisem cum voise tatăl meu. Acum voiam să încerc altceva.”
Citind cartea, cuvinte cum ar fi „e greu”, „nu pot, e prea mult”, capătă un cu totul alt sens. „Întâi vezi ce poți și apoi hotărăște-te cine ești.” Și uneori, procesul în care descoperi ce poți este dificil cu adevărat. O lecție de viață atât de valoroasă pentru mine și, sper și pentru cei care au citit sau vor citi cartea. Cartea vorbește despre iubire, familie și cum este ea trăită, despre familiaritatea pe care fiecare dintre noi avem nevoie să o conștientizăm în propriile noastre familii, ce ne învăță ea, cu bune, însă și cu durere și suferință. „Puteam să tolerez orice formă de cruzime mai ușor decât bunătatea.” De câte ori nu am trăit eu și oamenii pe care i-am întâlnit respingerea binelui, a bunătății, a generozității, și am ales familiaritatea până când alegi altceva, un alt drum, nu cel croit din suferință și lipsuri. „Doar noi înșine ne putem elibera mințile.”
Viitorul poate fi altfel decât trecutul, viața nu este de neschimbat este vocea și povestea Tarei, chiar și în condiții pe care cred că foarte puțini dintre noi le-am trăit. Îmi propun să-mi reamintesc povestea Tarei atunci când simt că „e prea mult” sau că „e prea greu”.
O carte despre puterea incredibilă a învățării, care ne salvează de un mod de gândire moștenit în cultura noastră, a suspiciunii și neîncrederii, a lipsei de sensibilitate și empatie, a evitării disconfortului, aroganței și îndreptățirii.
O carte care mi-a reamintit ce înseamnă cu adevărat loialitatea și bunătatea. Cum îi mulțumești unui frate care a refuzat să te părăsească, care te-a luat de mână și te-a tras în sus chiar în clipa în care hotărâseși să nu mai dai din picioare și să te scufunzi? Nici pentru asta nu există cuvinte.
Citiți cartea, este un mare dar. Să-l prețuim.
