Carte bună: Privind soarele în față

Am ales să citesc această carte în ultima vacanță din 2019. Una dintre intențiile pe care mi le-am setat în acea perioadă (care urma să fie destul de contemplativă) era să înțeleg mai bine frica. Locul mi se părea ideal, dat fiind că Bali este considerat de către mulți un loc al profunzimii. Cartea mi-a fost recomandată de către doi prieteni la interval relativ scurt, iar subiectul este unul de interes crescut pentru mine în ultimii ani. Așadar factori ce m-au determinat și mai tare să o citesc. Deși este un subiect pe care în cultura noastră preferăm să îl evităm, acesta „este mereu cu noi”. Textul este despre frica de moarte. 

Autorul cărții, Irvin Yalom, este unul dintre acei scriitori foarte cunoscuți. Cel puțin în ultimii ani cărțile acestuia sunt găsite prin biblioteci, culoarele avioanelor, librării, pe noptiere, în cutiile de cadou. Este adevărat, Irvin Yalom are un trecut profesional impresionant. Psihiatru și profesor la Universitatea Stanford SUA, psihoterapeut specializat în psihologia existențială, autorul are o serie de titluri de cărți cunoscute aproape în toată lumea, și față de care mulți oameni au un „soft spot”. El abordează teme precum viața, identitatea, sensul, unicitatea, libertate, izolare, anxietatea și destul de frecvent moartea.  Cum să reziști unor asemenea subiecte contemporane și filozofice?

Întorcându-mă la cartea recomandată azi, ar fi multe de spus. Vă împărtășesc sentimentul cu care am rămas: o confuzie curajoasă. Unele semne de întrebare, momente emoționale de tip „aha” și un nivel mai crescut de speranță. Ce ne propune Yalom este o educare emoțională cu privire la acest concept elementar, susținând faptul că „doar printr-o înfruntare și înțelegere a morții ne putem reduce teama față de ea”. De asemenea acesta ne invită să contemplăm și să ne înțelegem mai bine celelalte temeri, pornind de la această teamă fundamentală, scopul și rezultatul dorit fiind o mai bună valorizare a modului în care trăim viața. Fiind psihoterapeut, pe parcursul cărții povestește și analizează o parte din ședințele lui cu diverși pacienți, dar adaugă și elemente din rolul său de pacient, în cadrul terapiei de grup. Ce apreciez la această carte este implicarea proprie din partea autorului și deschiderea cu care vorbește despre propria sa teamă de moarte, manifestată în diverse moduri (vezi capitol autobiografic).

O lectură plăcută la citire, cu o exprimare lejeră, potrivită atât psihoterapeuților care lucrează cu persoane cu teamă de moarte, dar de asemenea și celor care doresc să înțeleagă mai bine conceptul, precum și modalități concrete de a relaxa teama.

Merită citită cartea?

Da. În susținerea acestui răspuns adaug faptul că locuitorii din Buthan, o țară din Sudul Asiei, susțin că sunt cei mai fericiți oameni din lume și sunt de părere că secretul constă și în a avea obiceiul de a medita și contempla cât mai des asupra morții. A o privi din punct de vedere filozofic, practic, emoțional. A te gândi la propria moarte, precum și la a celor apropiați. Ei explică faptul că procesul reduce mult din fricile cu care ne trăim viața și creează contextul mental necesar unei vieți trăite cu mai mult sens, motivație și recunoștință. Abordare similară cu textul din Privind soarele în față.

Spor la citit!