Carte bună: Psihologia personalității și arta de a te simți bine
Astăzi vă recomand o carte savuroasă, plină de căldură și umor, cu tot felul de exemple exotice care-ți rămân ancore pentru alegeri viitoare și chei de înțelegere a alegerilor trecute. Este scrisă de Brian Little, în același stil prietenos ca și tedtalk-ul lui, „Cine ești cu adevărat? Puzzle-ul personalității (engl. “WHo are you really? The puzzle of personality”*). Este o lectură potrivită pentru toți cei curioși să înțeleagă ce sunt diferențele dintre persoane și rolul lor asupra calității vieții și parcursului profesional.
Dacă ar fi să recomand studenților la psihologie și liceenilor curioși de acest domeniu 10 cărți, aceasta ar fi cu siguranță una dintre ele. De ce? În primul rând, dincolo de umorul și lejeritatea stilului, este foarte bine documentată. După lectura ei, rămâi cu o hartă a conceptelor fundamentale din psihologie atât de haios explicate încât nu ai cum să nu le păstrezi în memorie. Cartea oferă și o listă de scale interesante pe care, așa cum fac toți studenții la psihologie, ți le aplici mai întâi ție și apoi prietenilor și familiei. Înțelegi ce înseamnă adulți înțepeniți în dezvoltare (personală) precum ghipsul, îți recunoști prietenii „avocado” sau „ceapă” și vezi contribuția (sau sabotarea) pe care o aduc aceste tipologii în context profesional sau personal.
Mesajul valoros al cărții este însă invitația spre auto-dezvoltare și explorare, prin implicarea cu curaj în situații care par a fi împotriva naturii noastre. Și că starea de bine și prosperitatea unei persoane depind de grija față de potrivirea biologiei și a valorilor fiecăruia cu proiectele personale fundamentale. Pentru că, dincolo de moștenirea biologică, suntem ceea ce alegem să facem; zilnic. Ceea ce ne definește sunt proiectele și obiectivele în care alegem să investim trăsăturile personale și atenția. Dacă moștenirea biologică dictează în procent de 50% dacă suntem mai degrabă introverți sau extraverți, dezvoltarea personală depinde de exprimarea trăsăturilor libere, cum le numește Brian Little; adică de modul în care alegem să ne comportăm altfel decât ne dictează moștenirea genetică, motivați de dorința de a progresa în proiectele cele mai importante pentru noi. Sau, cum spune autorul, „alegem să ne exprimăm trăsăturile libere din profesionalism sau din iubire”.
Am observat că mai nou în lectura cărților, notez pasajele asupra cărora vreau să revin cu câte un emoticon, în funcție de conectarea cu acel mesaj. Unde întâlnesc metafore reușite sau umor, apare 😀; unde citesc informații supărătoare așez 😔; cu o ❤️ pasajele valoroase și cu 😉 paragrafele cu recomandări noi sau idei interesante, utile. Pe măsură ce citeam cartea, am observat că prima jumătate e plină cu 😀. Spre finalul cărții apar ❤️ după ❤️. Așa și este lectura ei, începe ca un dans alert, cu râsete stridente și se încheie în liniștea fiecăruia cu sine, cu multe reflecții și metafore de păstrat. Deși poate părea o lectură despre diferențe individuale, este mai degrabă o lectură despre relații. A noastră cu noi, și apoi a noastră cu ceilalți.
Tedtalk-ul lui Brian Little:
