Carte bună: Singurătate – natura umană și nevoia de conexiune socială

Astăzi vă recomand cartea „Singurătate – natura umană și nevoia de conexiune socială”, scrisă de John T. Cacioppo și William Patrick. În această carte cei doi autori vorbesc într-un mod serios și în același timp plăcut despre diverse studii asupra singurătății și despre consecințele sale surprinzător de dăunătoare.

Timp de milenii, strămoșii noștri au străbătut savana africană în grupuri care erau esențiale pentru apărarea împotriva prădătorilor. Puțini indivizi izolați au supraviețuit destul de mult timp pentru a-și transmite genele. Așadar, ADN-ul nostru promovează sociabilitatea din motive evolutive solide. Cu mult înainte de civilizație și de pedeapsa cu moartea, cea mai gravă pedeapsă pe care un criminal o putea aștepta era ostracizarea.

“Loner” (singuratic) este un cuvânt adesea găsit în articole despre criminalii în serie. Autorii explică faptul că fericirea personală, precum și succesul material necesită capacitatea de a gestiona interacțiune umană și trag câteva semnale de alarmă care descriu ce se întâmplă în absența unor conexiuni sociale.

Studiile recente demonstrează că oamenii singuri nu suferă numai un stres emoțional: se îmbolnăvesc mai repede, se recuperează lent și trăiesc vieți mai scurte. Desigur, lipsa suportului social și a obiceiurile nesănătoase contribuie, însă este clar că izolarea conduce la boală prin diminuarea imunității, încetinirea vindecării și accelerarea procesului de îmbătrânire.

Ce îmi place foarte mult la această carte, pe lângă explicațiile ilustrative și științifice, este faptul că autorii propun și soluții prin care să combatem izolarea socială pentru a ne crește calitatea vieții, atât la nivel individual cât și ca societate. Spor la citit!