Carte bună: Viața secretă a copacilor
Cartea bună pe care o recomand azi este Viața secretă a copacilor. Cum comunică, ce simt. Descoperirea unei lumi ascunse a autorului Peter Wohlleben. Un ghid, așa cum spune autorul, prin pădure.
De ce o carte despre copaci când blogul nostru recomandă cărți de psihologie sau asociate cu psihologia? Sunt două motive. În primul rând pentru că pentru mine ca cititor a fost o experiență incredibilă despre ce înseamnă să fii prezent, atent și să îți propui să înțelegi lumea din jurul tău, cum este cea a copacilor și pădurilor. Și al doilea motiv este pentru că după lectura acestei cărți cred că am și avem atât de multe de învățat despre noi, fiind atenți la ce se întâmplă în jurul nostru. Lecții despre cooperare, morală, grija unul față de celălalt, nevoia de conectare, bogăția lumii interioare. „Starea lor de bine depinde de comunitatea în care se dezvoltă, iar dacă dispar cei slabi, atunci și ceilalți au de pierdut.” Ideea de comunitate, nevoia unul de celălalt mă fascinează și îmi reamintește cât de multă nevoie avem acum să recăpătăm încrederea de a fi aproape unii de ceilalți. Copacii, am aflat, comunică între ei și se sprijină, se „anunță” când apare un pericol și se protejează, au o mare disponibilitate de a fi de ajutor și nu-și „fură” unul altuia spațiul vital, la propriu, pentru a supraviețui.
Starea lor de sănătate depinde de stabilitatea pădurii ca ecosistem. Și, ca să fac o conexiune și cu ce înseamnă să fii copil și părinte, copacii au nevoie de timp și un anumit context pentru a îmbătrâni propice, iar rapiditatea este nesănătoasă. Pentru copaci, a fi bătrân înseamnă să fii plin de putere și vigoare, nu neputincios. Multe reflecții foarte valoroase pentru mine care m-au ajutat să fiu mai atentă la lumea din jurul meu. Îmi este clar că acum o plimbare în pădure va fi diferită, fuga în propriile mele îngrijorări fiind irelevantă când mă gândesc la viața bogată pe care o au copacii și pădurea. Este ca și cum aș intra într-o lume vie care mă reconectează cu propria mea vitalitate. Cine este prea lacom în pădure moare, și noi și copacii tânjim mereu după ce avem mai puțin. Copacii au nevoi și trăiri, au grijă unii de ceilalți și diversitatea este cea care le este benefică. Atât de multe similitudini cu omul și nevoia lui de interconectare. Un echilibru între eu și noi.
Să vă bucurați de carte și pădure! O experiență incredibilă de prezență și conectare.
