O relație eșuată se împarte, întotdeauna, la doi
Un lucru e cert și e matematică pură: o relație înseamnă doi, oricât de mult ne străduim să arătăm cu degetul înspre celălalt atunci când lucrurile merg prost. Așadar, ia în calcul: ce anume oferi/ai oferit tu relației, partenerului, din ceea ce el își dorește? Ce îl face pe el să se simtă iubit? Dorit, apreciat? Ce anume din trecutul tău – pare trecut, dar nu e, el aduce cu sine repercusiuni catastrofale, răni și cicatrici – ai adus tu în relația cu soțul tău? Trecut care acum îl rănește și îl îndepărtează de tine. În loc să vorbești despre el și nefericirea voastră cu o prietenă (a cărei relație sau relații nu sunt cel mai bun model de iubire) sau cu mama care, invariabil, are alte convingeri despre viață și căsnicie și a cărei relație cu soțul ei o cunoști, și care este, firesc, atât de subiectivă –, mai degrabă te ajută să vorbești deschis cu soțul tău. Cu el și numai cu el, nu există o altă soluție magică. În loc să îi arunci cuvinte grele sau să îl jignești, uneori iremediabil, fă tu un pas în față și încearcă să descifrezi ce anume s-a întâmplat între voi. Când anume a pornit totul, unde s-a produs fisura? Ai avut și tu partea ta de vină? Niciodată, dar niciodată, nu iese fum fără foc.
Să îl asculți când îți spune cât de mult îl doare și cât de mult îi lipsești. Sau cât de furios este pe tine și cât de respins se simte. Te-ai gândit vreodată de câte ori a tăcut și el, deși s-a simțit rănit?! Iar dacă încă nu este pregătit să vorbească, pentru că a vorbit de atâtea ori, și ați sfârșit prin a certa și a răni, ia inițiativa: începe să faci tu schimbări, tu cu tine, fără să îl pedepsești. În loc să îi spui ce nu face el bine pentru voi, începe să faci tu lucruri pentru tine și relația voastră.
Îți spune că te-ai schimbat de când aveți copil, că simte că el este ultimul pe lista ta de priorități? Sau îți spune că nu se mai simte apreciat? Sau că ceri foarte multe reasigurări, inițiative, confirmări, fie ele de ordin sentimental, financiar sau care țin de copii? Sau că vrei ca tot timpul să stați împreună (poate că are nevoie de puțin spațiu pentru el fără ca tu să te simți amenințată)? Ei bine, ce ar fi să pornești (și) de la aceaste realități? Și, da, încearcă să reglezi tu lucrurile, înainte să-l “reglezi” pe el. Și asta mai ales în momentele delicate sau grele prin care trece, vrând nevrând, orice căsnicie. De altfel, o căsnicie se măsoară în momente bune și grele. Însă o căsnicie fericită, împlinită, puternică își dă examenul atunci când nu totul e lapte și miere, în momentele definitorii. La greu!
Și, foarte important, nu uita că, adesea, criticile pe care ți le aduce partenerul au un mare sâmbure de adevăr. Așa că, începe de acolo. Poate părea un pas prea binevoitor (“de ce eu?”, „tot eu să las eu de la mine?”) și mic din partea ta, dar e un pas mare pentru cuplu. Faceți-l. Nu o să regretați!
