Ce NU are sindromul burnout în comun cu stresul?
IG: @ioanamarincaphoto
Sindromul burnout, zic toate cărțile, este forma pe care o îmbracă stresul profesional îndelungat. Adică dacă ai un job pe care-l crezi stresant, copleșitor, dificil, o să te trezești după un timp extenuat/ă, cinic/ă și fără poftă de muncă. Te vei simți obosit/ă când te trezești dimineaţa şi ştii că trebuie să faci faţă unei noi zile de muncă. Îți vei da seama că munca, deși era cândva o sursă, poate chiar principala de împlinire, acum aduce frustrări și emoții încâlcite. Vei începe să chestionezi rostul ei în viața ta, golul pe care simți că munca îl lasă, vina că oricât și orice ai face nu apar îmbunătățiri, uneori frustrarea că parcă altceva în afară de muncă nu mai este în viața ta. Atunci apare momentul în care crezi că cel mai bun lucru pe care-l poți face este să-ți dai demisia și să schimbi rolul, echipa, organizația. Apoi, după un timp, o să-ți dai seama în următorul job, că iar vine copleșeala, iar liderul cere prea mult de la tine, că organizația nu are suficientă grijă de angajați si vei fi iar tentat/ă să-ți iei jucăriile și să pleci. Dar dacă, fix în momentul acela, te-ai uita altfel la această stare de extenuare? Dacă te-ai întreba care este de fapt relația ta cu munca? Sau relația ta cu timpul de după muncă?
Statisticile spun că 1 din 3 persoane active profesional dezvoltă sindromul burnout cândva de-a lungul carierei. Pare mult, asa-i? Dar dacă am schimba perspectiva și ne-am întreba, ce fac diferit, ce aleg în munca lor cele 2 din 3 persoane care nu dezvoltă acest sindrom? Diferența stă în modul în care ei/ele gestioneaza stresul? Sau poate diferența nu e în munca, ci în alegerile din viața personală?
Hai să le luăm pe rând. Stresul este recunoscut ca o formă de activare, de agitație și de mobilizare a resurselor pentru a găsi soluțiile potrivite în momente de urgență. Metaforic spus, stresul este alarma care cere rezolvarea problemelor importante de acum, iar în muncă poate fi un stil de lucru constant de ”a stinge incendii”. Proiecte importante de viață, fie profesionale sau personale sunt puse de-o parte pentru că resursele emotionale, mentale sau fizice sunt mobilizate pentru urgența din prezent. Sindromul burnout este consecința acestui mod de gestionare a stresului, adică prin consum și în același timp, prin dificultatea de reîncărcare cu energie. Prezența în disconfortul emoțional, de exemplu este un mod excelent de a înțelege care resurse sunt consumate în exces și de ce e nevoie ca ele să-și recapete vitalitatea. La fel cum, prin exersarea rezilienței acumulăm resurse care ne lasă libertatea și puterea să gestionăm eficient, fără consum excesiv, orice fel de situație.
Atunci când ajungem în starea de extenuare, de oboseală și resursele sunt limitate, sindromul burnout doar alimentează stresul. E un cerc vicios, prin care în loc să acumulezi resurse, te împrumuți din cele puține care mai sunt. Și când vorbesc de resurse, mă refer la cele personale ca disponibilitatea emoțională în relațiile cu ceilalți, la exprimarea identității și a valorilor, sau la creșterea controlului în muncă dar și la resursele esențiale ca un somn hrănitor, mișcare zilnică sau alimentație sănătoasă.
Când munca ocupă spațiul dominant din viața ta, te vei identifica aproape cu totul cu munca, vei pune toată energia, timpul, disponibilitatea ta acolo. Și apoi rolul profesional devine unica sursă de împlinire, de satisfacție, de dezvoltare personală. Ajungi să pui și să ceri totul dintr-un singur loc, și inevitabil, cu timpul vei fi dezamăgit/ă că nu poate să îndeplinească toate nevoile. Apar sentimentele de gol, de vid și tot efortul investit în muncă pare un castel de nisip.
Dar dacă ai privi această extenuare ca o invitație către schimbare? Ca un kind reminder că e nevoie să te uiți altfel la viața ta și la sursele care te încarcă cu bucurie și satisfacție? Ai putea începe să cauți în ”viața de după muncă”, în timpul liber proiecte care să te încarce cu energie și sens. Proiecte de voluntariat, sau cele la care poți contribui prin ceea ce știi tu cel mai bine să faci. Sau parteneriate conduse de valori care te definesc cel mai bine. Dacă ar fi să-ți descrii viața prin 5 cuvinte cheie, care ar fi acelea? Privește sindromul burnout, atunci când viața ta a ajuns în umbra lui, ca o invitație de a te întoarce mai mult înspre tine, înspre ceea ce contează cel mai mult în viața ta. Și privește această invitație ca o excelentă oportunitate să începi să-ți construiești viața pentru care abia aștepți să te trezești dimineața.
Dacă vrei să afli mai multe, poți asculta colecția de Podcast-uri Mind Education despre burnout aici: https://open.spotify.com/episode/4VhBuZLF7vEBClJsVDWEUp?si=2jCI9tbaTaKrnUzz1p_ypQ
