Ce sunt atașamentul ambivalent și atașamentul dezorganizat?

Atașamentul dezorganizat și atașamentul ambivalent fac parte din tipurile de atașament nesigure, alături de atașamentul anxios și evitant (despre care am vorbit aici). Atașamentele nesigure au în comun faptul că prima persoană de atașament a copilului (de regulă mama) a transmis mesaje ambivalente copilului în privința siguranței, iubirii, conectării emoționale și încrederii.

Atașamentul ambivalent sau preocupat, ia naștere în primul rând datorită incosecvenței părintelui în ceea ce privește satisfacerea nevoilor de bază ale copilului. Din cauza lipsei de consistență, copilul se îndoiește dacă nevoile lui vor fi satisfăcute și este mereu în căutarea unor indicii și semne privind modul în care comportamentul său poate influența sau nu răspunsurile părintelui. De-a lungul timpului, ei se regăsesc mereu într-o nesiguranță între nevoile satisfăcute și cele neîndeplinite. Credința copilului devine astfel: „Pot dori, dar nu pot avea”. În stilul de atașament ambivalent există tendința de a avea o nemulțumire cronică. Există tendința de a-și proiecta propria istorie familială asupra relației din prezent. Dacă cealaltă persoană devine disponibilă, cel în cauză devine indisponibil! Asta deoarece nu este obișnuit să primească dragoste, să fie cineva acolo necondiționat deoarece nu știe cum e să ai un pahar plin de iubire și respectiv nu se potrivește credinței de „a mai dori”. De-a lungul timpului, partenerul celui ambivalent poate fi descurajat de respingerea constantă, iar pierderea relației poate fi atât rezultatul temut, cât și unul creat.

Caracteristicile atașamentului ambivalent, respectiv credințele persoanei sunt:

• Îmi place să împărtășesc sentimentele cu partenerul meu însă nu cred că el este la fel de deschis precum mine, 
• De multe ori nu reușesc să-mi stăpânesc sentimentele, caut constant dovezi de iubire și afecțiune,
• Mă îngrijorez deseori că voi rămâne singur sau că voi fi abanonat de partener,
• Partenerul meu se plânge deseori că sunt prea atașat și emotional și în căutarea de validări permanente,
• Am o dorință profundă și puternică de a fi foarte intim cu ceilalți și este mai presus decât a obține un succes personal sau profesional,
• În relația cea mai apropiată, partenerul nu pare să își dorească să fim la fel de intimi precum îmi doresc eu,
• Mă îngrijorez deseori că voi fi respins de ceilalți și uneori explodez în emoții de furie, frică și tristețe,
• Când experimentez stres puternic, caut cu disperare pe cineva care să-mi ofere suport însă nu pare să fie cineva atât de disponibil precum mi-aș dori

Atașament dezorganizat se dezvoltă atunci când persoana de atașament îi transmite copilului mesaje opuse constant. Un exemplu în acest sens este „Vino aici, pleacă” Părinții creează situații pentru copil care nu pot fi rezolvate și care nu au șanse de câștig. De exemplu, părintele îi poate cere copilui să măture podeaua. Când copilul începe să facă acest lucru, părintele critică modul în care o face sau momentul în care o face. Copilul poate încerca să facă din nou sarcina respectând cerințele, dar este criticat din nou. Părintele poate apoi să-l ridiculizeze pe copil pentru că nu a făcut ceea ce i s-a cerut și să-l pedepsească. Când este expus la aceste situații imposibil de rezolvat iar și iar, copilul dezvoltă un model de a nu rezolva problemele. Când părinții repetă aceste interacțiuni care sunt înspăimântătoare, dezorientante, inerent dezorganizante și care implică uneori violență, părinții devin sursa fricii. Modelul dezorganizat apare la copil atunci când există dorința de a fi aproape de părinte ca obiect de siguranță și în conflict cu o încercare de a se detașa de un părinte periculos și care generează confuzie. Pentru adulți, aceasta poate însemna a fi încercat emoțional de conflictul dorinței de intimitate, precum și de frica de aceasta.

Caracteristicile atașamentului dezorganizat, respectiv credințele persoanei sunt:

• Simt deseori emoții puternice de frică sau furie atunci când sunt într-o relație și mi s-a reproșat de multe ori că am tendința de a fi impredictibil și agresiv,
• Cred deseori că celălalt se va folosi de mine pentru a obține diverse lucruri prin relația noastră,
• Deseori am credința că nu știu cine sunt atunci când sunt cu un partener,
• Apropierea de cineva și relațiile de iubire deseori îmi provoacă frică, mi-e foarte greu să stau în relații și să am prieteni,
• Mi se pare foarte greu și periculos să am încredere în partener și uneori mi-e mai ușor să am încredere în persoane străine decât în partener,
• În relațiile romantice, apropiate din viața mea am avut deseori exepriențe traumatice și abuzive,
• Când experimentez situații stresante îmi este teribil de frică,
• Cred deseori că lumea este un loc nesigur și de multe ori mă refugiez în diferite dependențe sau mă izolez social,
• Am primit de multe ori feedback-ul că sunt o persoană mai puțin empatică și că nu arăt afecțiune față de ceilalți,
• Am trecut prin mai multe episoade de anxietate și depresie până acum.

Cel mai dificil stil de atașament nesigur este atașamentul dezorganizat. Este adesea dezvoltat de persoanele care au trăit experiențe de abuz fizic, verbal sau sexual în copilărie. Un stil de atașament dezorganizat se dezvoltă atunci când îngrijitorii copilului – singura sursă de siguranță – devin o sursă de frică. La vârsta adultă, persoanele cu acest stil de atașament sunt extrem de inconsistente în comportamentul lor și le este greu să aibă încredere în ceilalți. Așadar, deseori întâlnim și probleme de sănătate mentală, cum ar fi abuzul de substanțe, depresia sau tulburări de personalitate. Acest stil de atașament poate fi schimbat cu mult suport și proces psihoterapeutic, chiar dacă procesul ar putea fi unul dificil și de lungă durată.