Codependența în relații. Cauze și comportament

Codependența în forma sa cea mai simplă poate fi definită ca pierderea sinelui prin grijă excesivă față de celălalt, persoana făcând mai mult pentru ceilalți decât pentru ea însăși. Într-o dinamică de codependență, persoana poate simți că își pierde identitatea. Nu se poate simți bine decât dacă reușește să facă ceea ce crede că trebuie să facă pentru toată lumea.

Rădăcinile codependenței se găsesc cel mai adesea în copilărie și se extind în mai multe moduri până la maturitate. Un copil ce vine dintr-o dinamică de control de orice fel, îl obligă pe acesta să „citească și să scaneze” stările membrilor familiei lui, astfel încât să acționeze în consecință pentru a păstra ”pacea”, ”liniștea” în familie sau pentru a atrage atenția de la conflict asupra sa. Obținerea unei atenții adecvate nevoii reale este luxul copilăriei unui codependent. Adesea suferă în tăcere și dezvoltă neputință învățată. Persoana crede că trebuie să se sacrifice pentru binele mai mare al familiei, păstrând secrete de familie sau având mereu o grijă în exces față de ceilalți. Practic, prin nedezvoltarea unor abilități cheie și prin nesatisfacerea unor nevoi de bază, copilul nu a reușit să dezvolte o identitate de sine sănătoasă.

Codependența este un cuvânt adesea suprautilizat și neînțeles. Codependența nu este, în sine, o condiție de sănătate mintală. Mai degrabă este un comportament învățat. Este adesea dezvoltat atunci când copilul se află într-o casă în care există codependență în cadrul familiei. Aceste persoane prezintă un risc mai mare de depresie, anxietate și alte tipuri de probleme de sănătate mintală. Există adesea probleme de dependență în relație care poate merge până la o relație toxică. În majoritatea relațiilor codependente, există o formă de abuz. Aceasta poate include abuz fizic sau sexual, dar include aproape întotdeauna forme emoționale și verbale de abuz.

Codependența este nevoia de a fi indispensabil celuilalt. Este o nevoie esențială a persoanei codependente care va căuta un partener de relație care are mereu nevoia de a fi susținut, ”salvat”, ajutat. Identitatea persoanei, este dependentă de relația în care este. Intră deseori în relații cu o persoană cu trăsături narcisice deoarece acesta din urmă are mereu nevoie de cineva care să facă lucrurile pentru el, are nevoia de a fi în centrul atenției cuiva și se hrănește din nevoia celuilalt de a fi dependent.

Chiar dacă poate apărea și fără antecedente de abuz în familia lor origine, codependența în relațiile adulte își are originea în experiențele timpurii ale persoanei. Cel mai des întâlnim următoarele situații:

1.           Copiii din familii unde au existat părinți cu diverse dependențe, alcoolism sau agresori de orice fel.

2.           Copii care au primit des feedback apreciativ pentru a satiface ego-ul părintelui, nevoile lui nesatisfăcute: Aplaudat pentru că a fost „micul ajutor al mamei” sau „băiatul, fata lui tati” (se întâmplă adesea în divorț).

3.           Recreerea dinamicii familiei de bază la maturitate, adică modelarea comportamentului unuia dintre părinți care la rândul lui a fost ”îngrijitorul” indispensabil al familiei.

4.           Persoana din familie care prin faptul că le făcea mereu pe plac celorlalți, făcea pe toată lumea fericită. Astfel a învățat că iubirea o primești condiționat.

5.           Familii de origine în care a existat judecată permanentă, rușine, respingerea constantă prin critică, standarde nerealiste de către părinți, frați sau alte persoane de atașament semnificative. Părinți reci, detașați sau cărora le lipsea capacitatea de a oferi afecțiunea.

6.           Experiența timpurie a unui părinte sau frate bolnav, abandonul de orice fel, inclusiv adoptarea, lăsarea copilului în îngrijirea bunicilor, decesul unui părinte, frate, al unei persoane de atașament semnificative.

7.           Sărăcia și lipsa financiară sau alte probleme de bani.

8.           Abuzul, manipularea emoțională de către familie, neglijența și favoritismul fraților.

9.           Medii religioase, dogme, doctrină sau practici care învață să ai grijă de ceilalți mai mult decât de tine.

10.         Părinte, îngrijitor sau rudă apropiată care are o tulburare de sănătate mintală (în special tulburări de personalitate narcisiste, obsesiv compulsive, antisociale sau bipolare, părinti cu depresie cronică sau anxietate generaliată și izolare socială)

Recunoașterea semnelor codependenței este adesea foarte dificilă. De obicei, e nevoie de o situație extremă, un eveniment dramatic sau traumatic fie este partenerul care pleacă din relație. Deoarece nu este deloc în contact cu propriile nevoi și valoarea personală, consideră că este de iubit sau de apreciat, că are valoare doar atunci când simte că este de folos în permanență pentru celălalt. Când o persoană codependentă întâlnește pe cineva își schimbă instantaneu toate granițele în încercarea de a crea și de a menține relația și crede ca a pune limite înseamnă a pierde relația.

Adesea, persoana codependentă își dorește să creeze relația perfectă și se învinovățește pe ea însăși când nu este așa, având un sentiment profund de rușine. Îi este teamă că orice greșeală va face în relație, celălalt o va abandona. O persoană cu probleme de codependență face extrem de multe compromisuri. Se poate angaja în comportamente pe care le consideră dezgustătoare sau ofensatoare doar pentru a încerca să-l mulțumească pe partener, din dorința de a păstra relația deoarece are dificultăți în a-și imagina cum ar putea fi viața în afara relației.

Te invit în continuare să urmărești pagina noastră de facebook unde în cele 5 minute pentru o minte sănătoasă de sătpămâna aceasta voi vorbi despre 10 semne prin care îți poți da seama că ai un patern de codependență, iar în cadrul Comunității Practica Stării de bine voi vorbi despre ce putem face pentru a obține autonomia în relații și dezvoltarea sănătoasă din punct de vedere emoțional.