De ce îmi vine să fug mâncând pământul. Cu anxietatea la origini.
Lansăm astăzi proiectul „SOS Anxietate”, prin care ne propunem să vă punem la dispoziție mai multe materiale diferite despre anxietate. Scopul proiectului este să ne concentrăm pe a înțelege mai bine această afecțiune, să o privim din mai multe unghiuri, să aflăm care sunt originile ei, cum o menținem, când ne este de folos și când ne împiedică, și, mai ales, cum o putem recunoaște la noi înșine și ce putem să facem ca să împrietenim cu ea.
Am mai scris despre îngrijorări, anxietate, ruminații, despre ce înseamnă ele, cum să le înțelegem și cum să le combatem. Totuși, suntem abia la începutul discuției și mai avem multe aspecte ale anxietății de expus. Cum spuneam la cursul SOS Anxietate, este normal să ne îngrijorăm și să avem stări de neliniște uneori. Anxietatea este o reacție umană comună și afectează aproape 30% din adulți la un moment dat din viața lor. În până la 76% din cazuri anxietatea este însoțită de depresie și pot afecta calitatea vieții unei persoane la fel de mult ca o afecțiune medicală. De ce? Pentru că se întâmplă tot în corp, fiind corespondentul unui dezechilibru al homeostaziei interne.
Anxietatea din perspectiva psihologiei evoluționiste
Astăzi vă propun să avansăm în lumea anxietății și să o privim din perspectiva psihologiei evoluționiste. Ce este diferit la această abordare? Psihologia evoluționistă este o ramură a psihologiei care și-a pus bazele pornind de la studii din biologia evoluționistă, științele cognitive, antropologie și neuroștiințe pentru a creiona o hartă a naturii umane. Prin „natură umană” înțelegem modul în care a evoluat și s-a dezvoltat arhitectura creierului de-a lungul timpului. Conform acestei abordări, componentele acestei arhitecturi a creierului au fost șlefuite de selecția naturală ca să rezolve problemele adaptative cu care se confruntau strămoșii noștri vânători-culegători, și să regleze comportamentul astfel încât aceste probleme să fie rezolvate cu succes (Cosmides & Tooby, 1987; Tooby & Cosmides, 1992).
Strămoșii noștri trăiau în medii foarte diferite de mediul în care trăim noi astăzi și erau concentrați în principiu pe a supraviețui: să se asigure că sunt în siguranță, că au în fiecare zi mâncare și să își transmită genele mai departe. De aici porneau tot felul de chestiuni pe care le aveau de pus la punct ca să se asigure că îndeplinesc punctele de mai sus. Din punct de vedere evoluționist, îngrijorările, fricile și anxietățile erau utile pentru că îl ajutau pe individ să evite pericolele reale la momentul respectiv.
Să luăm un exemplu celebru: doi oameni sunt în junglă la vânătoare și deodată se mișcă tufișul de lângă ei; unul dintre ei se gândește că poate fi un tigru, îi este frică și fuge, pe când celălalt crede că este doar o briză. Dacă este într-adevăr un tigru în tufiș, îl va ataca pe cel care a rămas. Cel care a supraviețuit și-a confirmat că e bine să îți fie frică și să fugi dacă se mișcă tufișul pentru că altel mori – a evitat un pericol real. Chiar dacă nu ar fi fost un tigru acolo, el tot s-ar fi simțit eliberat, confirmându-și că a făcut bine să fugă.
Este clar, costurile sunt mai mici dacă fugi deși nu este un pericol real decât dacă nu fugi și este. Prin urmare, este normal să alegi să fugi când crezi că este un pericol real. Așa am învățat noi oamenii să ne temem și să acționăm înainte de a fi față în față cu problema. Strămoșii noștri ne-au făcut cadou mecanismul „luptă sau fugi” și abilitatea de a-l activa doar imaginându-ne un pericol. Astăzi „pericolul” poate fi să invităm pe cineva în oraș, să cerem o mărire de salariu, să privim pe cineva în ochi, să cunoaștem persoane noi, să vorbim în public, să ne părăsească partenerul etc. Este normal să reacționăm cu teamă, îngrijorare, anxietate, evitare sau amânare, însă asta nu înseamnă că este și benefic să tot activăm acest mecanism de răspuns la pericol. Dacă abuzăm de el mai mult decât este necesar ne slăbim organismul. Avea sens când oamenii trăiau în junglă. Mai are sens și acum?
Va urma o serie de articole despre anxietate și diversele ei fațete – cum se manifestă în diverse contexte și cum poate fi combătută.
