Cum arăt în online? Dar în realitate? Despre imaginea corporală și flexibilitate                                                                         

Ce mai credem despre frumusețe în zilele noastre? 

Frumusețea este în ochii privitorului, spunea Platon.  În mitul peșterii, oamenii interpretau în primă fază umbrele ca fiind realitatea însăși, iar apoi prin cunoaștere și expunere, ajung să conștientizeze diferențele dintre reflexia luminii și realitatea veritabilă. 

În viața de zi cu zi, ce ochi ai privitorului folosim când ne uităm la propriul corp? 

Cât de ușor este să considerăm idealurile promovate de rețelele de socializare standarde absolute și să pierdem din vedere că frumusețea poate veni după procesul personal de prețuire a propriului corp? Steve Maraboli considera adevărata esență a frumuseții atunci când ne simțim confortabil în propria imperfecțiune perfectă. Spunea că nu există ceva mai rar sau mai frumos decât un om care este fără regrete, doar el însuși. 

Imaginea corporală înglobează atitudinile emoționale, credințele și percepțiile despre propriul corp. E o experiență emoțională complexă legată de: 

– Ce credem despre propria înfățișare;

– Cum ne simțim legat de greutate, înălțime, formă si transformările firești în diverse etape de viață;

– Cum ne conectăm cu propriul corpul atunci când facem mișcare.  

O imagine corporală sănătoasă presupune a te simți confortabil în propria piele: a te simți fericit în majoritatea timpului în legătură cu înfățișarea, a te simți bine cu tine, a te valoriza prin prisma a cum ești.

O imagine corporală nesănătoasă pornește de cele mai multe ori de la o inferență de tipul: “Corpul meu nu e suficient de bun. Atunci nici eu nu sunt suficient de bun”. Oamenii cu o imagine corporală negativă se mai pot gândi: “Sunt prea gras”, “Nu sunt suficient de drăguț sau fit”, “Cum arăt determină valoarea mea ca persoană”, “Îmi voi schimba forma corpului și abia după, voi putea fi fericit”. “Corpul trebuie schimbat pentru a fi acceptat” este punctul în care ne blocăm și ne privim cu un puternic ochi critic. Specialiștii ne spun că procesul ar sta tocmai invers, avem nevoie să îmbrățișăm experiențele cu acceptare, după care putem să analizăm motivația și scopurile de schimbare. 

Cum își construiesc femeile și bărbații povestea despre propriul corp în era digitală ? 

Deși poate subestimăm impactul timpului petrecut pe rețelele de socializare, studiile arată că folosirea telefonului chiar și cu o oră mai puțin, ne poate face mai fericiți, mai puțin anxioși și crește șansele să ne implicăm în activități fizice. Există două mari procese ce pot avea o contribuție negativă la povestea pe care o construim despre noi: comparația socială și editarea excesivă a fotografiilor.  

Conținutul împărtășit este unul foarte atent creat, ales, editat. Asta presupune o gamă largă de oportunități pentru o comparație socială ascendentă – cu persoane ce par a avea atribute mai dezirabile social, precum o atractivitate fizică mai mare. După expunere și comparație, utilizatorii platformelor experimentează insatisfacție față de propriul corp. Mai mult decât atât, apare și un disconfort emoțional ce poate varia de la sentimente de tristețe la rușine, invidie, anxietate, singurătate.  Cercetătoarea Dian de Vries a asemănat această comparație socială în context digital cu un Hoț al Bucuriei. 

Pentru a afla mai multe despre modificarea stării tale, te invit să faci următorul check-up emoțional după ce ai închis telefonul. Poți nota ce observi într-un jurnal sau să împărtășești cu o persoană apropiată: 

Cum mă simt acum ? 

Mă simt mai încărcat de energie, mai obosit sau la fel de plictisit ? 

Experimentez mai degrabă emoții pozitive precum bucurie, entuziasm, admirație sau tristețe, nemulțumire, resemnare ? 

Pe o scală de la 1 la 10, cât simt ca nevoia mea de conectare a fost îndeplinită ?

Mă simt bine în pielea mea sau au apărut gânduri auto-critice ? 

Răspunsul automat la aceste experiențe interioare inconfortabile este uneori implicarea în atingerea standardelor percepute. Tehnologia ne oferă multe unelte de a edita părți ale corpului din fotografii. Editarea poate fi privită ca un proces de auto-prezentare perfecționistă a imaginii corporale. E o metodă de a compensa pentru emoția de rușine, însă are un efect paradoxal: grijile și strategiile de control ale imaginii corporale cresc.  

Cum am putea reacționa mai adaptativ ? 

Flexibilitatea psihologică este un aspect fundamental al sănătății mentale. Flexibilitatea imaginii corporale se referă la abilitatea de a experienția în mod deschis gânduri și emoții despre corp, fără a acționa pe baza lor sau a încerca să le schimbăm. Persoanele care își dezvoltă această abilitate pot avea gânduri sau emoții intruzive fără a le analiza excesiv sau a acționa impulsiv. În schimb, ele recunosc apariția acestor gânduri, emoții negative și le acceptă prezența cu o atitudine de auto-compasiune. Fără a suprima emoțiile prin strategii de coping nesănătoase, oamenii cu o flexibilitate psihologică dezvoltată continuă să urmărească scopuri cu sens în alte domenii importante ale vieții. 

Atunci când apar comparațiile, putem exersa o acceptare rațională pozitivă prin următoarele strategii: 

– Reamintirea calităților personale;

– Conștientizarea faptului că emoția negativă este trecătoare, iar acea emoție nu spune ceva despre corpul sau valoarea noastră ca persoane;

– Construirea unor evaluări mai realiste;

– Folosirea abilităților de gândire critică în timpul procesării conținuturilor de pe rețelele de socializare. 

Exercițiu practic pentru o relație mai sănătoasă cu propriul corp

Alege un moment de liniște din zi, poate după ce ai făcut o activitate plăcută. Acordă-ți o pauză în care să răspunzi la următoarele întrebări în scris. Dacă pare dificil să faci acest exercițiu singur, lansează o provocare către un prieten să îl parcurgeți împreună. 

Ce a făcut corpul meu pentru mine astăzi? 

Pentru ce sunt recunoscător/oare corpului meu astăzi ?    

Ce e unic la înfățișarea mea fizică? 

Ce pas pot face mâine pentru a mă menține puternic și sănătos?

Bibliografie 

Linardon, J., Anderson, C., Messer, M., Rodgers, R. F., & Fuller-Tyszkiewicz, M. (2021). Body image flexibility and its correlates: A meta-analysis. Body Image, 37, 188-203.

McComb, S. E., & Mills, J. S. (2021). Young women’s body image following upwards comparison to Instagram models: The role of physical appearance perfectionism and cognitive emotion regulation. Body Image, 38, 49-62.

Brailovskaia, J., Ströse, F., Schillack, H., & Margraf, J. (2020). Less Facebook use–More well-being and a healthier lifestyle? An experimental intervention study. Computers in Human Behavior, 108, 106332.

Ferreira, C., Duarte, C., Pinto-Gouveia, J., & Lopes, C. (2018). The need to present a perfect body image: Development of a new measure of perfectionistic self-presentation. Current Psychology, 37(3), 559-567.