Cum arată superioritatea spirituală? Ce legătură are cu narcisismul?
În articolul de azi am decis să abordez un subiect care poate părea contradictoriu, la o primă vedere. Când vorbim despre spiritualitate și despre oamenii care sunt implicați în aceste practici, ne poate fi dificil să-i legăm de termenul de narcisism. În teorie, spiritualitatea presupune să renunțăm la conceptul de “ego” și la mândriile proprii, în scopul unor valori mult mai importante, cum ar fi compasiunea față de propria persoană și față de ceilalți. Acest fapt ar presupune și să renunțăm la nevoia de admirație socială.
Așadar, rămânem cu următoarea nelămurire: Ce legătură ar putea exista între practicile spirituale și trăsăturile narcisice? Un nou articol publicat în 2020 dezvoltă și măsoară așa-numitul concept de superioritate spirituală (cu ajutorul a trei studii) și ne explică de ce trainigurile de acest fel pot avea un efect opus celui dorit. Înainte de a intra în detalii, trebuie să menționez faptul că studiul s-a concentrat în mare parte pe practici moderne, de tip mindfulness, reiki sau traininguri energetice.
Ce este, de fapt, superioritatea spirituală?
Pe scurt, superioritarea spirituală apare atunci când unele persoane se consideră mai valoroase, mai corecte/morale sau speciale față de cei care nu aderă la (aceleași) practici spirituale. Este, într-un fel, de așteptat – oricare dintre noi poate cădea în capcana de a se simți superior celor din jur atunci când înțelegem un anumit concept filozofic sau când reușim să depășim anumite bariere legate de credințele noastre spirituale. Iar această atitudine poate fi detectată datorită mai multor “simptome”, luate în considere în primul studiu din cercetarea menționată:
1. Te simți ca și cum ai fi “cel ales”, sau că ai datoria de a-i ghida pe cei din jur. Ce altă formă mai bună de a te simți special și admirat de ceilalți decât să-i “îndrumi” pe cei care nu sunt la nivelul tău? Atunci când efortul de a-i ajuta pe ceilalți vine din dorința de a fi admirat/idolatrizat și nu din compasiune, putem spune că persoana respectivă are trăsături narcisice. În studiul menționat mai sus, autorii au dezvoltat o scală care măsoară această dorință de a fi un “ghid spiritual” (eng. Spiritual guidance) și conține afirmații precum “E important pentru mine să îmi împărtășesc înțelepciunea cu societatea”.
2. Credința că ai anumite puteri supranaturale pe care ceilalți nu le au. Mai specific, crezi că îi poți influența pe cei din jur cu gândurile tale, că ai premoniții, sau în cazuri mai extreme că poți contacta persoane decedate. Într-o anumită măsură, e perfect acceptabil să fim fascinați de precogniții sau de fenomene precum cel de deja-vu și să ne interesăm de ele. Problema apare atunci când te vezi ca fiind superior celorlalți deoarece consideri că ai fost înzestrat cu puteri speciale. Și pentru această caracteristică, supraîncrederea spirituală (engl. spiritual overconfidence) autorii au dezvoltat o scală cu afirmații precum “Pot influența lumea din jurul meu cu gândurile mele”.
3. Îți bazezi valoarea ca persoană în funcție de cât de evoluat ești pe plan spiritual. Cu cât înveți mai multe despre practicile respective, cu atât ai o părere mai bună despre tine. Din nou, vorbim de o limită fină și despre motivul din spate – e sănătos să abordezi practici spirituale pentru a te dezvolta și a învăța autocompasiunea, dar devine dezadaptativ atunci când te folosești de ele ca fiind fundația valorii tale ca om.
Ce ne-au arătat rezultatele studiului?
Pe lângă caracteristicile enumerate mai sus, autorii au măsurat și variabile precum stima de sine și narcisismul (în al treilea studiu). Atunci când spun narcisism, nu mă refer la tipul clasic, grandoman, ci la unul mai subtil, anume narcisismul comunitar, despre care voi vorbi mai în amănunt în articolul următor.
Pe scurt, s-au găsit corelații puternice între superioritatea spirituală și stima de sine, supraîncredere spirituală și mindfulness în primul studiu. Al doilea studiu a inclus și un grup de participanți care nu practicau la momentul actual nici o formă de practică spirituală, iar rezultatele indică faptul că superioritatea spirituală este mult mai prezentă la grupul practicanților, cei care aderă la traininguri energetice având scoruri mai mari decât cei implicați în mindfulness. Nu în ultimul rând, în studiul cu numărul 3, unde a fost introdusă variabila de narcisism comunitar, scorurile cele mai scăzute au fost găsite la grupul nepracticanților, iar cele mai ridicate la grupul celor care aderă la traininguri energetice.
În concluzie, această cercetare ne poate oferi o perspectivă nouă din care să privim practicile spirituale. Persoanele care deja au anumite trăsături narcisice se pot folosi de ele ca fiind o altă metodă de a părea superiori celor din jur, sau de a primi admirație și atenție. Nu doar atât, dar faptul că trainingurile energetice (cele legate de domeniul supranaturalului) au corelat cel mai mult cu narcisismul ne pot indica faptul că sunt o modalitate prin care aceștia doresc să își dovedească unicitatea. Astfel, atunci când alegeți să practicați spiritualitatea sau când întâlniți pe cineva care o face, fiți atenți la dorințele și motivațiile din spate.
Bibliografie:
Vonk, R., Visser, A. (2020). An Exploration of Spiritual Superiority: The Paradox of Self Enhancement. European Journal of Social Psychology, (), ejsp.2721–. doi:10.1002/ejsp.2721
