Cum îl învăț pe copil să fie responsabil?

Una dintre cele mai frecvente întrebări ale părinților: cum facem să creștem un copil mai responsabil? Cum să-și asume responsabilitatea propriilor alegeri și decizii, dar în același timp să își și rezolve problemele? Să nu aștepte să i le rezolve ceilalți, să dea vina pe ceilalți? Sau, dimpotrivă, cum să nu își asume prea multe responsabilități? Ca să ajungem la aceste răspunsuri e suficient să ne uităm la comportamentul adulților. Cui îi place o victimă, care se lamentează mereu? Sau, la polul opus, un adult care foarte critic cu el însuși, care pare că se simte tot timpul cu musca pe căciulă?

Responsabilitatea se învață de mic și, odată cu autonomia și autocontrolul, devine din ce în ce mai clară și mai puternică. Dar copilul are nevoie de noi pentru a învăța să fie responsabil. În primul rând, pentru a face diferența între nevoile noastre și ale lui. Adesea, preocuparea noastră de a fi un bun părinte ne împiedică să vedem care sunt nevoile lui reale. Asta provine cumva din teama noastră că rănim copilul și ne face să tolerăm cu greutate disconfortul lui. E firesc să nu ai o plăcere uriașă să speli vase, să-ți stângi jucăriile sau să îți faci tema la matematică. Tu, ca părinte, trebuie însă să accepți momentele de disconfort ale copilului tău.

Vina este o formă de evitare a responsabilității

A da vina pe ceilalți este o formă de evitare a unui disconfort (de neacceptare și respingere). Revenind, ce înseamnă de fapt responsabilitatea? Este capacitatea de a răspunde, emoțional, comportamental și cognitiv într-o situație dată, în acord cu nevoile tale, ale mediului sau persoanei cu care interacționezi. Asumarea propriilor sentimente într-un anumit context: nu ceilalți „te-au supărat”, „dezamăgit”, „înfuriat”. Emoțiile sunt ale tale. Sunt răspunsul la modul în care judeci sau interpretezi o situație. Comportamentul nostru – ce spunem și ce facem – este în controlul nostru.

Apreciați copilul pentru efort, progrese și perseverență

Copilul trebuie să învețe că tot ceea ce face are consecințe. Că asta e în puterea lui și depinde cum o folosește. Dar cum îl facem pe copil să fie conștient de asta? Apreciindu-l pentru efortul, progresele și perseverența lui. Astfel va înțelege că acțiunile lui dau rezultate. Au consecințe. De exemplu, dacă devine tot mai performant la schi, se va bucura implicit, din ce în ce mai mult, de ceea ce face. Va învăța, încet, încet, că este responsabil de cum se simte și că starea lui de bine este și în controlul lui.

Responsabilități adecvate vârstei

Fiecare familie are propriile ei obiceiuri, iar copilul trebuie să se integreze și să aibă propriile lui responsabilități: să-și adune jucăriile, să păsteze curățenie în camera lui, să-și puna hainele murdare în coșul de rufe, să aibă grijă de pisică sau să ajute la bucătărie. Și mai trebuie avut în vedere încă un element: atitudinea față de fete și băieți. Există uneori tendința de a responsabiliza mai mult fetele pentru treburile casei – „treburi de fete” –, și de a trata băiatul ca pe un „prințișor”, pentru că „e băiat, nu face treburi de fată”. Inversul e de asemenea valabil: uneori băiatul este responsabilizat, iar fata, menajată. Dar asta e în slujba părinților, de a-i responsabiliza deopotrivă, băieți sau fete, de a găsi un echilibru.

Onestitatea, valoare de familie

Pentru ca un copil să învețe să fie responsabil este esențial să poată să-ți împărtășească orice fără să simtă sau să anticipeze presiunea unei pedepse. Să-i fie ușor să vorbească, indiferent ce i s-a întâmplat. Și cu cât îți spune lucruri mai dificile, recompensează-l și spune-i că îi apreciezi onestitatea. Că împreună veți rezolva toate problemele. Copilul minte doar ca să evite pedeapsa. Onestitatea, caracterul se învață și se formează prin modelul oferit – părinții trebuie să fie un exemplu. Dacă ai greșit față de copil, recunoaște și cere-i iertare. Doar așa va învăța să devină și el responsabil pentru acțiunile lui.