De ce ar fi bine să arătăm primii încredere? Cum putem construi încrederea? (2)
Starea de bine e construită în leagănul relațiilor sociale, indiferent de statut, venit, faimă sau prestigiu, așa cum am arătat într-un articol anterior.
Dar de ce ar fi bine să arătăm primii încredere?
Oamenii au tendința să răspundă încrederii cu fidelitate. Asta sugerează că dacă am putea cumva să avem încredere primii în ceilalți – înainte să știm sigur că sunt onești – am putea construi o încredere mutuală, iar la rândul ei aceasta ar spori fericirea tuturor. Ar fi util să ne amintim că atunci când am încredere primul în celălalt, mai degrabă fac o investiție pentru a avea relații de încredere, și nu-mi asum un risc.
Și apoi, să nu uităm că înclinațiile oamenilor nu sunt neapărat bătute în cuie. Puțini oameni sunt cu adevărat sfinți sau adevărați diavoli, în funcție de situație, cei mai mulți dintre noi suntem capabili să fim și sfinți, și diavoli. Factorul care atârnă în înclinația pe care o arătăm în orice moment este contextul în care ne aflăm. Dacă ne aflăm într-o situație (spre exemplu, la biserică) în care se așteaptă din partea tuturor să fie sfinți și toată lumea din jurul nostru se comportă așa, atunci e probabil să facem și noi același lucru. Dacă ne găsim într-un context în care ”diavolii” nu sunt doar acceptați, dar și încurajați activ (spre exemplu, unele zone din Las Vegas), e mai probabil să ne îndreptăm spre capătul negativ al spectrului. Cu alte cuvinte, măsura în care oamenii arată că sunt de încredere nu este bătută în cuie, puțini oameni sunt întotdeauna de încredere sau nu.
În al doilea rând, oamenii se comportă cam în singurul mod în care știu să se comporte. De îndată ce ne dăm seama de acest lucru, vom trece probabil peste tendința viscerală de a considera comportamentul celorlalți ca fiind ”bun” sau ”rău” și vom încerca să înțelegem de ce oamenii se comportă într-un fel sau altul. De exemplu, ne-am putea întreba ce tip de educație și de sprijin din partea părinților au avut persoanele în cauză, sau cu ce factori de stres se confruntă.
Această schimbare în gândire are un efect benefic mai degrabă asupra sinelui decât asupra celorlalți. Studiile arată că gândurile de răzbunare atunci când simțim că ni s-a produs un rău sau am fost nedreptățiți, au un efect negativ semnificativ asupra sănătății mentale și fizice. O alternativă mai sănătoasă ar fi iertarea, care nu înseamnă că încerci să te împaci cu cineva care ți-a înșelat încrederea, și cu atât mai puțin că îi tolerezi acțiunea. E pur și simplu o încercare de combatere a sentimentelor de răzbunare, resentiment și furie, astfel încât să-ți poți continua viața. Iertarea este ceva ce faci mai degrabă pentru tine decât pentru alții.
Tot studiile arată că atunci când oamenii te simpatizează, te vor înșela mai rar, iar un mod de a fi mai plăcut este să pui accentul pe trăsăturile pe care tu și alte persoane le aveți în comun. Similaritatea percepută între sine și ceilalți este un factor determinant al simpatiei. Asta înseamnă că dacă ai fi, de exemplu, într-un taxi în Istanbul și ai descoperi că tu și șoferul sunteți fani ai acelelași echipe de fotbal, vei vrea să pui accentul pe acea similaritate. Nu numai că vei avea o conversație mai interesantă, dar vei și reduce șansele de a fi înșelat de șoferul de taxi.
Un alt mod de a trezi fidelitatea celorlalți este să construiești, printr-un istoric de comportamente, o încredere mutuală. Astfel, poți să-ți asumi câteva riscuri mărunte la început: să plătești primul masa unui coleg nou-venit, având încredere că și el va face același lucru la următoarea masă. Sau să dezvălui o incertitudine măruntă legată de tine, având încredere că și colega ta îți va vorbi despre o incertitudine a ei. Însă atunci când ceilalți nu răspund într-o manieră care să evoce încredere, aceasta poate constitui un semnal de alarmă și precauție.
Încrederea este crucială pentru fericire, când simțim că putem avea încredere în ceilalți, suntem mai fericiți. Iar fericirea își are rădăcinile în ceilalți.
Sursă
Growiec, K., & Growiec, J. (2014). Trusting only whom you know, knowing only whom you trust: The joint impact of social capital and trust on happiness in CEE countries. Journal of Happiness Studies, 15(5), 1015-1040.
